„Nu mai avea chip de om!” - mărturia fiicei unui deținut care a murit în temnița condusă de Alexandru Vișinescu
Dinu Neagu Alexandrescu era învățător, iar arestarea sa a intervenit în noaptea de 22 spre 23 septembrie 1959. Nu a știut niciodată pentru ce a fost arestat și ce acuzații i se aduc, pentru că nu a fost judecat niciodată. Făcea parte dintre „dușmanii poporului”, cum erau numiți deținuții politici în timpul represiunii comuniste.
Timp de două săptămâni a fost bătut zilnic și pus să-și asume o vină imaginară. I se reproșa, printre altele, că ar fi încercat să refacă un nucleu al PNȚCD și să lupte împotriva colectivizării, ceea ce nu era adevărat, iar Dinu Alexandrescu a refuzat cu încăpățânare să recunoască, gândindu-se și la consecințele pe care le-ar fi avut asupra familiei o eventuală condamnare. Atitudinea sa îi înfuria pe anchetatori, a povestit Cornelia Monor. Femeia spune că a aflat despre toate acestea de la un judecător, Chircu, coleg de celulă cu tatăl său. Dezvăluirile au fost făcute abia după Revoluție.
Judecătorul a scăpat cu o condamnare de 25 de ani pentru că și-a asumat vina, așa cum i se cerea. A fost grațiat apoi în 1964.
Judecătorul, a povestit Cornelia Monor, îl sfătuia pe tatăl ei să facă la fel, însă acesta a refuzat cu obstinație, încrezător că nu vor avea în cele din urmă ce să-i facă.
Numai că, în a 16-a zi de detenție, a fost adus în celulă târât de subțiori și atât de rău bătut, cu fața tumefiată, încât judecătorul Chircu spune că „nici nu mai avea chip de om”. Judecătorul a fost dat afară din celulă, ca sa nu-i vadă chipul zdrobit al colegului de celulă și de atunci nu a mai știut nimic despre Dinu Alexandrescu.
Cornelia Monor a ținut să precizeze că la ședința de judecată din această săptămână, în care Alexandru Vișinescu a prezentat scrisorile de mulțumire adresate de unii deținuți, s-a consemnat că aceste scrisori veneau din partea unor deținuți de drept comun, nu din partea unor deținuți politici, iar diferența este importantă, pentru că cele două categorii nu aveau parte de același tratament. Deținuții de drept comun se bucurau de un tratament mult mai blând și mai uman. „Derobarea de răspundere este falsă”, a menționat Cornelia Monor, referindu-se la Alexandru Vișinescu.
(Urmăriți în materialul video de mai sus relatarea femeii despre chinurile prin care a trecut tatăl ei în închisoarea condusă de Alexandru Vișinescu.)
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
