2.0. Cât de vechi sunt, de fapt, emoticonurile :)

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 19 aprilie

Cîrstoiu: Mandatul meu e pe masa coaliției

Panică în Paris după ce o persoană a amenințat că va arunca în aer consulatul iranian

Ambasadorul Israelului: Sancțiunile care vin spre Iran nu sunt suficiente. Trebuie să acționăm mai puternic pentru a preveni războiul

Adrian Cioroianu, despre atacul de vineri: Acest episod e închis, dar înfruntarea care există de zeci de ani va continua

Un avion de luptă s-a prăbușit în Rusia după ce a atacat cu rachete teritoriul ucrainean. Imagini cu aeronava cuprinsă de flăcări

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Criticul literar Levi Stahl a crezut inițial că emoticonul era o greșeală de punctuație. După cercetări ulterioare, Stahl a descoperit că utlizarea smiley-ului a fost intenționată.

Această descoperire plasează inventarea emoticonului cu aproape 200 de ani mai devreme decât se credea.

Următoarea instanță în care emoticonul a fost folosit într-o lucrare scrisă a fost descoperită în ziarul umoristic Puck, în 1881. Această publicație conținea un articol intitulat „arta tipografică”, unde putem identifica patru emoticonuri: o față fericită, una melancolică, una indiferentă și una surprinsă.

Și chiar dacă emoji-urile din zilele noastre sunt la o mare distanță grafică de micile desene realizate pe mașina de scris, ideea nu este nicidecum una nouă.