OAMENI. Florin Milciu, diagnosticat cu tripareză spastică, este antrenor de ping pong pentru persoanele cu dizabilități

Cine sunt iranienii fericiți că Raisi a murit

Nava scufundată lângă Sf. Gheorghe s-a izbit de un alt vas. Echipajul acestuia a salvat 8 marinari și a plecat spre Bulgaria (anchetă)

Tânără ucisă de iubitul drogat, la Sibiu. Prietenul criminalului: „Avea episoade în care disocia sau auzea voci. Ea l-a ajutat”

Băsescu: Ar fi o mare greșeală a României să nu dea Ucrainei un sistem Patriot

Primarul din Gorj care îl iubește pe Putin ar fi lovit cu mașina o tânără

La doar 17 ani, o fată și-a luat doctoratul în medicină

Cine sunt rușii care continuă lupta lui Navalnîi

Al Bano a „măcelărit” imnul Italiei în fața a 70.000 de oameni

Ciclonul care a făcut ravagii în Europa ajunge și în România

„Am fost diagnosticat cu tripareză spastică. Muşchii sunt foarte încordaţi, o parte foarte încordaţi, o parte moi. Până la vârsta de un an şi până la zece ani am făcut patru operaţii. Cât de cât am început să merg. Pe la 17 ani am început să merg singur, mergeam singur la şcoală, am făcut şcoală normală, am făcut liceul, am făcut Politehnica”, povestește Florin Milciu.

El spune că sportul dă un tonus persoanelor cu dizabilități, care îi fac să treacă peste greutăţi.

„Timp de trei ore pe zi învăţ sportivii cu dizabilităţi tenis de masă”, spune el.

„La subsolul blocului am găsit o masă de ping pong şi am început să joc cu vecinii, cu tatăl meu, cu colegii. Avantajul acestui sport a fost că eram cât de cât egal cu el când jucam. Nu se simţea nicio diferență, începeam să învăţ să pot să joc de la egal la egal cu ei. Performanţa a început destul de greu pentru că nu găseam cluburi în care să practic tenis de masă şi abia în 1992 am găsit şi apoi am găsit pe Cristian Drăghici cu care în 95 am plecat la europene, fără antrenori, o echipă de patru inşi şi până atunci nici nu văzusem o masă ca aceasta, jucam pe mese din lemn”, își amintește Florin Milciu.

„În 2002 am preluat Asociaţia OK Club şi timp de zece ani a fost singurul club din Bucureşti pentru sportivi cu dizabilităţi. În componenţa clubului, la ora actuală, avem 20 de sportivi pe care îi ducem la concursurile interne. Dintre aceştia, doi-trei pot merge şi la concursurile internaţionale”, spune el.

„În acelaşi timp cu partea de antrenorat, eu trebuie să asigur şi finanţarea clubului şi asta e destul de greu pentru că nu avem niciun sponsor. Singura noastră şansă de a ne finanţa este acel 2% de pe impozitul pe salariu. Avem nevoie şi de ajutor. În spatele oricărei persoane cu dizabilităţi ar trebui să fie cel puţin doi, trei oameni care să îi ajute. Ne mai ajută mulţi voluntari care vin să mai joace separat cu noi”, mai spune Florin Milciu.