Motivarea CCR privind revocarea șefei DNA explicată

Preşedintele a făcut o „evaluare a evaluării” ministrului Justiţiei, atunci când a decis să refuze revocarea procurorului şef al DNA, spune Curtea Constituţională. În acest fel, şeful statului şi-a arogat o putere discreţionară pe care legea fundamentală nu o prevede. În acelaşi timp, ministrul Justiţiei are acest tip de putere discreţionară, atunci când este vorba despre revocarea procurorilor. Acestea sunt unele dintre argumentele prezente în cele 133 de pagini ale motivării Curţii Constituţionale. Documentul a fost publicat, aseară, în Monitorul Oficial.

Darul de nuntă și de botez nu se impozitează

Tragedie în Italia

Ce a pățit un șofer care a chemat un urs să vină spre el

Un ieșean și-a dat fiul în judecată și i-a cerut înapoi banii dați pentru facultate

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 2 iunie

Val de aer tropical în toată țara

Cine sunt cei trei tineri luați de viitură în Italia

O femeie lovește cu mașina un motociclist cu care se certase în trafic

Atac cu cuțitul în orașul german Mannheim

Motivarea Curţii Constituţionale lămureşte până unde merge autoritatea pe care ministrul Justiţiei o are conform legii fundamentale asupra procurorilor.

Se referă la două aspecte, explică judecătorii: gestionarea carierei procurorilor, pe de-o parte, şi realizarea politicii penale generale a statului roman, pe de altă parte.

În niciun caz această autoritate nu poate fi motiv ca ministrul Justiţiei să intervină într-o anumită anchetă pe care procurorii ministerului public o desfăşoară, ei fiind independenţi în instrumentarea dosarelor, explică Curtea Constituţională în motivare.

În ceea ce priveşte revocarea din funcţiile de conducere, autoritatea ministerului Justiţiei nu se poate manifesta în mod arbitrar. Acesta este şi motivul pentru care rolul preşedintelui este să verifice dacă s-a respectat legalitatea procedurii de revocare, nu şi oportunitatea acesteia, mai spun judecătorii Curţii.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că ministrul Justiţiei joacă un rol central în ceea ce priveşte procedura de revocare, fiind însă limitat de condiţiile prevăzute de statutul magistratului.

În schimb, preşedintele nu are o marjă de apreciere cu privire la înlocuirea dintr-o funcţie de conducere a unui procuror. Doar verifică legalitatea motivelor invocate de ministrul Justiţiei, precum şi dacă acesta a obţinut avizul consultativ de la procurorii din CSM, aşa cum este prevăzut în lege.

Curtea Constituţională a mai constatat în aceeaşi motivare că preşedintele României a făcut o evaluare a evaluării ministrului Justiţiei în privinţa Laurei Codruţa Kovesi, încălcând astfel articolul din Constituţie care consacră autoritatea ministrului Justiţiei asupra procurorilor.

Motivarea Curţii Constituţionale nu stabileşte un termen pentru preşedintele României să revoce procurorul şef al DNA, însă judecătorii atrag atenţia că deciziile Curţii sunt obligatorii de la momentul publicării lor.

Trei opinii separate ale judecătilor CCR

Odată cu motivarea deciziei CCR a apărut şi opinia separată, formulată de cei trei judecători care au votat împotriva constatării conflictului dintre preşedinte şi ministrul Justiţiei. Livia Stanciu, Daniel Morar şi Mircea Minea susţin că şeful statului are dreptul să refuze cerearea de revocare a procurorului şef al DNA.

Există, în acelaşi timp, şi o opinie concurentă. Doi dintre judecătorii CCR cred că, de fapt, conflictul constituţional este generat de problemele de comunicare dintre ministrul Justiţiei şi CSM.

Opinia separată a Liviei Stanciu se întinde pe 45 de pagini. Ea susţine că preşedintele nu şi-a depăşit competenţele şi nici nu a creat vreun blocaj instituţional. Judecătoarea scrie că ministrul Justiţiei, CSM şi preşedintele trebuie să facă fiecare analiza procurorului-şef vizat de o astfel de cerere. Şi asta pe baza criteriile prevăzute de lege.

Opinia separată a Liviei Stanciu: „Orice altă interpretare, inclusiv cea care ar conferi Ministrului Justiției o competență unică și absolută de apreciere a criteriilor prevăzute în Legea nr.303/2004, cu privire la modul de revocare (...) s-ar constitui într-o excludere a competențelor CSM și ale Președintelui României, transformând prerogativele acestora în manifestări de voință formale care, ar avea doar rolul de a consolida juridic o propunere a Ministrului Justiției de revocare din funcția de conducere a procurorului. Atât în cadrul procedurii numirii, cât şi în cadrul procedurii revocării, Preşedintele României trebuie să facă o analiză de legalitate, pe de o parte, şi de oportunitate, pe de altă parte.”

Judecătoarea susţine că problema nici nu trebuia analizată la CCR, pentru că este de competenţa instanţelor. Nici judecătorii Daniel Morar şi Ştefan Minea nu cred că există un conflict între preşedinţie şi Ministerul Justiţiei.

În motivarea Curţii mai apare şi o opinie concurentă. Maya Teodoroiu şi Marian Enache sunt de acord că s-a ajuns la un conflict, dar au alte argumente faţă de majoritatea judecătorilor. Ei spun că problemele sunt cauzate de arbitrariul Ministrului Justiţiei şi de absenţa unei colaborări loiale între instituţii.

Opinie concurentă în motivarea CCR: „Conflictul a fost generat de disfuncţiile preexistente în cadrul raporturilor dintre CSM - secţia de procurori şi ministrul justiţiei.”

Opiniile separate sau concurente nu pot influenţa în niciun fel decizia finală a Curţii Constituţionale.

Pe același subiect

Opinia separată (Daniel Morar): Şi preşedintele, şi ministrul Justiţiei şi-au exercitat competenţele legale şi constituţionale

Opinie separată (Livia Stanciu): Nu s-a putut stabili o depăşire a competenţelor preşedintelui în procedura de revocare

C. T. Popescu: Kovesi va fi revocată oricum. Va pleca oricum

A. Zegrean: Motivarea deciziei CCR e importantă, dar zarurile fuseseră aruncate

Dacian Cioloş: Interpretarea CCR pune în pericol aderarea României la UE