Eroziunea dentară. Cum evităm pierderea ireversibilă a smalțului dinților
Alimentele și băuturile acide, stilul de viaţă nesănătos ori afecţiuni precum refluxul gastroesofagian pot duce la pierderea ireversibilă a smalţului dinţilor. În lipsa tratamentului, eroziunea dentară se transformă în complicații severe. Cum ne putem păstra sănătatea dinţilor aflăm de la Floriana Tudorache, medic dentist.
Doctor Floriana Tudorache: Eroziunea dentare este o uzură chimică, care nu e dată de placa bacteriană(cea care dă în general smalțului o rezistență scăzută). De obicei apare în jurul vârstei de 30-40 de ani, dar, în ultima vreme, din cauza creșterii consumului de băuturi carbogazoase și regimului alimentar nesănătos, vârsta la care apare această afecțiune a scăzut.
Cauzele eroziunii dentare
- alimentele și băuturile acide pe care le consumăm inevitabil. Putem include fructele zaharisite (ex. gemuri), fasolea, pâinea, bulionul, prăjiturile, napolitanele, sucurile de fructe (portocale), vinul, berea și băuturile carbogazoase;
- afecțiunile generale gastro-intestinale sunt considerate un alt factor al eroziunii dentare, întrucât sucul gastric din stomacul nostru vine în contact cu dinții;
- medicamentele consumate o perioadă mai lungă de timp;
- „xerostomia” sau „gura uscată” poate cauza eroziunea întrucât lipsa salivei nu poate proteja smalțul;
- periajul excesiv;
- tulburările emoționale severe;
- stil de viață nesănătos.
Doctor Floriana Tudorache: În urma unui control clinic amănunțit ne putem da seama de leziunile care arată ca niște pete albe cretoase. Anamneza pacientului este, de asemenea, foarte importantă.
Cum tratăm eroziunea dentară
Ca necesitate de tratament, în ultimii ani au apărut pe piaţă diferite produse care se presupune că pot combate eroziunea orală. Cele mai întâlnite sunt cele de tipul pastelor de dinţi, însă nu a fost dovedită eficienţa tuturor acestor produse. Unele dintre acestea îşi justifică efectul prin adăugarea unor cristale de hidroxiapatită sau carbonat de zinc. Altele pot conţine ca substanţă activă chitosanul, care aderă la peliculă si creează o suprafaţă dentară mai hidrofobă. Chiar si fluorura de sodiu din majoritatea pastelor de dinţi poate de asemenea să prezinte propietăţi antierozive.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
