1 Mai, un sat uitat de lume

Nicușor Dan, prima reacție după ce a câștigat a doua oară Primăria Capitalei: „Nu ne vom bate joc de mandatul pe care ni l-ați dat”

Firea contestă rezultatele EXIT POLL-urilor: „Vreau să numărăm buletinele de vot. Scorul nu va rămâne cu siguranță așa”

Klaus Iohannis: Este o zi importantă, vă invit pe toți să poftiți la vot

Membru al SOS, reclamat că oferea bani alegătorilor în Ștefăneștii de Jos. Avea în mașină liste cu nume și teancuri de bani

Șarpe găsit într-o secție de vot

Discurs marcant al unei șefe de promoție la liceu: Școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire

Explozii la conductori electrici în Brașov. Au fost evacuate 46 de persoane

România, ocolită de turiștii străini

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 8 iunie

Traian Bălău a săpat în mină timp de 28 de ani. Îşi aminteşte cu nostalgie că atunci când satul era încă prosper, de 1 Mai uliţele erau pline de orcheste şi strigătele de veselie. Iar fumul grătarelor rămânea pe cer două zile şi două nopţi.

„Acum, de când au venit treburile astea, nu mai sărbătorește nimeni nimic. Nici sănătate nu mai avem, dar nici sărbători nu mai avem. Asta e!”, spune el.

Acum doar bătrânii au mai rămas în sat. Ei şi amintirile lor...

Satul, născut acum 100 de ani, a primit numele minei, pentru că 1 Mai era atunci şi Ziua Minerului. Când mina s-a închis, i-a luat locul o fabrică de murături. Iar foştii mineri au încercat să se reorienteze. Cornel Bordeaianu a găsit o utilitate depozitului de dinamită. A investit în cultivarea ciupercilor. Din păcate, investiţia nu s-a dovedit rentabilă.

Fosta mină este acum o ruină. Doar bolta de intrare în galerii, pe care încă mai stă scris Concordia mai aminteşte de ce a fost odată, chiar dacă zace într-o baltă mare, plină de păpuriş şi mătasea broaştei. Numele satului a rămas însă acelaşi: Mina 1 Mai.