EXTINDEREA UE. Fostele state comuniste au adus avantaje economice Uniunii
Începerea extinderii UE spre est, în 2004, a îndepărtat şi ultimele ziduri, simbolice de această dată, care despărţeau continentul. Occidentul a vorbit despre o misiune istorică de reunire a Europei.
Însă cei 12 noi membri au adus Uniunii Europene beneficii economice majore, puterea de negociere internaţională dată de 27 de state membre şi 500 de milioane de locuitori şi capacitatea de a reduce riscurile politice şi instabilitatea pe continentul european.
Cel mai mare câştig al vechilor state ale Uniunii Europene a fost, fără îndoială, unul economic. Prin îndepărtarea barierelor privind comerţul au beneficiat de o mai mare piaţă pentru exporturile lor.
Potrivit Comisiei Europene, în primii cinci ani de la extinderea din 2004 şi înainte de criza economică, exporturile celor 15 ţări vechi membre au crescut cu 6%, în medie cu un punct procentual pe an. Companiile occidentale au beneficiat de angajaţi calificaţi şi mai ieftini din centrul şi estul continentului şi, prin investiţii în noile ţări membre, au căpătat şi acces la resursele acestora.
„De la extinderea istorică din 2004, cetăţenii întregii Europe au beneficiat de pe urma creşterii economice şi creării de locuri de muncă, a unei competitivităţi mai mari şi ale unei economii europene mai robuste”, spune Joaquin Almunia, comisarul pentru afaceri economice şi monetare în 2009.
Intrarea în clubul european a 12 noi state membre a adăugat greutate Uniunii.
„Lărgirea UE a mărit piaţa internă, dar a contribuit şi la o mai mare influenţă a Uniunii Europene în lume. Suntem acum 27 de state membre, cu aproape 500 de milioane de locuitori. Vă spun sigur că a extinderea a fost un succes”, este de părere Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene.
Totuşi, există critici care spun că vechea Europă nu a apucat să digere intrarea în componenţa ei a fostelor state comuniste. Cu o istorie atât de diferită, ele au avut nevoie să înveţe din mers şi principiile democraţiei, şi pe cele ale economiei de piaţă. Bruxelles-ul s-a văzut adesea nevoit să devină arbitru în dispute politice interne.
Prosperitatea continentului a fost însă afectată de criza economică. O criză care a pus problema unei Europe cu două viteze, adică pe cea a ţărilor care iau decizii şi pe cea a statelor care se supun acestora.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
