Ce înseamnă iarnă grea în România
În fiecare an, înainte de începerea sezonului rece, specialişti din toate colţurile lumii se întrec prin a face estimări cu privire la cât de grea va fi iarna care urmează. Adesea auzim expresii de genul „aceasta ar putea fi una dintre cele mai grele ierni din istorie”.
Haideţi să vedem în continuare ce înseamnă iarnă cu adevărat grea în România.
În 1929, pe 11 februarie bucureştenii au avut de suportat -24,2 grade Celsius în timp ce în Ţara Bârsei se înregistra cea mai joasă temperatură din istoria României, -38,5 grade Celsius. Această minimă a fost atinsă din nou în 25 ianuarie 1942, când şi în Bucureşti a fost record de frig, -32,2 grade. De altfel iarna 1941-1942 este considerată cea mai geroasă din România secolului trecut.
În prima săptămână din luna februarie a anului 1954, sud-estul ţării a fost prizonierul aşa numitului „Marele Viscol”. Așa cum vedem în imaginile apărute în presa de la momentul respectiv, nămeţii au ajuns la 5 metri înălţime, iar vântul a atins o viteză record în Bucureşti: 126 kilometri pe oră. La Griviţa s-a acumulat cantitatea de apă record de 115,9 l/mp în 24 de ore, dar cel mai gros strat de zăpadă neviscolită din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat tot atunci, la Călăraşi: 173 cm.
Situaţia aproape că s-a repetat în iarna lui 1966. În noaptea de Revelion bucureştenii s-au trezit acoperiţi de zăpadă.
Să nu uităm nici de anul 1984. În decembrie, în Bucureşti stratul de zăpadă avea 30...40 de centimetri, iar temperatura a coborât până la -23 de grade Celsius. În istorie a intrat şi anul 1995, cu iarna în care stratul de zăpadă a avut cea mai lungă durată. În unele zone din România acesta a persistat chiar 170 de zile consecutive.
Să ne amintim şi de sezonul 2013-2014, unul destul de blând până spre sfârşitul lunii ianuarie când s-a impus emiterea primul cod roşu de viscol din ţara noastră.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
