O nouă tendință pe piața muncii: demisia din răzbunare. A ajuns și în România
După tendința de quiet quitting (demisia tăcută) care a dominat anul trecut, o nouă provocare apare pentru angajatori și manageri: demisia din răzbunare. Aceste fenomen se remarcă și în România, spun specialiștii, deși în forme incipiente.
Definită drept o plecare dramatică, determinată de frustrare, demisia din răzbunare este menită să transmită un mesaj clar căci, în loc să se retragă în tăcere, angajații aleg să părăsească organizația într-un moment strategic pentru ca plecarea lor să provoace un impact maxim asupra companiei sau superiorilor.
„Spre deosebire de conceptul de quiet quitting, unde angajații se deconectează emoțional și reduc efortul depus la locul de muncă fără a demisiona efectiv, demisia din răzbunare implică o acțiune deliberată și vizibilă. Angajații nemulțumiți decid să demisioneze în momente critice—precum înaintea unui proiect important sau a unui termen limită esențial—cu scopul de a cauza disfuncționalități și de a transmite un mesaj puternic conducerii”, explică Sorin Faur, fondator Academia de HR, pentru DigiEconomic.
Principalele motive care stau la baza acestui fenomen includ suprasolicitarea și burnout-ul, lipsa recunoașterii și a aprecierii, oportunitățile limitate de avansare și mediul de lucru toxic.
„Deși fenomenul este întâlnit în principal în țările occidentale, în mod clar se vede și în România. Piața muncii locală se confruntă cu provocări similare, și suntem de mai mulți ani conectați la fluxul global. Pe măsură ce angajații devin mai conștienți de drepturile lor și de importanța unui mediu de lucru sănătos, astfel de forme de protest vor căpăta amploare și intensitate.
Momentan, vorbim de forme incipiente în ceea ce privește demisia din răzbunare în România, nu este un fenomen de masă. Printre altele, în România este criză, contextul geopolitic nu este tocmai favorabil, oamenii preferă să nu riște într-o lume care deja este riscantă. Demisia din răzbunare are totuși un cost și pentru angajat”, spune specialistul.
Cu toate acestea, și angajatorii din România sunt vulnerabili în fața acestui fenomen: în multe companii, anumite funcții sunt esențiale pentru operațiunile zilnice, iar plecarea bruscă a unui angajat-cheie poate perturba semnificativ activitatea. De asemenea, multe organizații nu au planuri de rezervă pentru înlocuirea rapidă a personalului important, iar găsirea și recrutarea rapidă a unor specialiști calificați poate fi dificilă.
De altfel, chiar dacă angajații rămân, lipsa de implicare și epuizarea profesională au un cost ridicat. Un studiu realizat în SUA de Gallup arată că angajații dezinteresați costă angajatorii 8,8 trilioane de dolari anual în pierderi de productivitate, incluzând fluctuația de personal, reducerea profiturilor, scăderea calității muncii și alți factori.
„Demisia din răzbunare reprezintă o provocare emergentă pentru angajatori, atât la nivel internațional, cât și în România. Adoptarea unor practici de management centrate pe bunăstarea angajaților și crearea unui mediu de lucru pozitiv sunt esențiale pentru prevenirea acestui tip de comportament și pentru menținerea unei forțe de muncă stabile și motivate. Nu este un risc imediat major pentru piața muncii din România, dar nici nu trebuie să ajungem acolo”, conchide Faur.
