Noul Drum al Mătăsii, calea spre eșec pentru țările sărace
A venit vremea decontului pe Noul Drum al Mătăsii, programul de cooperare economică al Chinei. Țările în curs de dezvoltare trebuie să ramburseze sume record Beijingului. China se transformă astfel din bancherul țărilor sărace în recuperator de datorii. Din această cauză, cele mai sărace state ale lumii riscă acum să se sufoce din cauza datoriilor și să aloce mai mulți bani pentru rambursarea împrumuturilor decât pe educație și sănătate.
China a împrumutat miliarde de dolari prin inițiativa Noul Drum al Mătăsii, lansată de președintele Xi Jinping în 2013, pentru construirea infrastructurii care să conecteze Asia, Europa și Africa, căutând de asemenea să-și extindă influența și legăturile comerciale.
La mijlocul anilor 2010, împrumuturile se ridicau la peste 50 de miliarde de dolari pe an, depășind împrumuturile combinate ale tuturor creditorilor occidentali. Banii s-au îndreptat, în special, către țările cu venituri reduse, care depind de credite externe și au un acces limitat la capitalul privat internațional, potrivit unui studiu publicat de Institutul Lowy din Australia.
China a ajuns să dețină peste 40% din datoria externă a acestor economii în 2015, de la mai puțin de 5% în 2005. Beijingul are cea mai mare pondere a datoriilor țărilor din Africa, iar în statele din America de Sud, insulele din Pacific, Asia de Sud, Centrală și de Sud-Est ponderea sa este egală sau o depășește pe cea a creditorilor occidentali.
Creditele au fost acordate pe o perioadă de 15-20 de ani și aveau, de obicei, o perioadă de grație de 3-5 ani. Pentru multe din aceste împrumuturi, perioada de grație a început să expire la începutul anilor 2020. Dar, din cauza pandemiei, Beijingul a acordat o amânare a plăților pentru unele state, ceea ce a creat acum un val uriaș de plăți a datoriilor și dobânzilor către China, care se va menține și în următorul deceniu.
Raportul arată că țările în curs de dezvoltare trebuie să ramburseze Chinei 35 de miliarde de dolari în acest an. Din această sumă, 22 de miliarde de dolari urmează să fie plătiți de 75 din cele mai vulnerabile și sărace țări ale lumii.
Asta pune o presiune financiară enormă asupra acestor economii. Ponderea mare a datoriei va face ca mai puține fonduri să fie alocate pentru reducerea sărăciei, sănătate, educație și, în același timp, va crește instabilitate economică și politică.
Datele Băncii Mondiale arată că, din 2011, ponderea veniturilor guvernamentale din țările în curs de dezvoltare dedicată plății datoriei externe s-a dublat, iar în prezent aproximativ 3,3 miliarde de persoane trăiesc în țări care cheltuiesc mai mult pe dobânzi decât pe sănătate sau educație.
Creșterea costurilor cu rambursarea împrumuturilor ridică întrebări în legătură cu posibilitatea ca Beijingul să utilizeze aceste datorii pentru a obține beneficii geopolitice. O serie de analiști susțin că inițiativa Noul Drum al Mătăsii a reprezentat, de fapt, o capcană a datoriilor, menită să creeze probleme statelor în curs de dezvoltare, pentru ca regimul comunist să obțină apoi concesii geopolitice și economice.
Raportul arată că există dovezi limitate care să sugereze că acesta a fost scopul creșterii creditării externe prin inițiativa Noul Drum al Mătăsii. Însă, este cert că strategia Chinei a determinat problemele de sustenabilitate a datoriei în multe țări din întreaga lume, precum Laos, Republica Democrată Congo și Zambia.
Experții spun că abordarea Beijingului seamănă cu cea a creditorilor occidentali din anii 1980, care a dus la „Deceniul Pierdut” din America Latină. Aceștia au amânat restructurarea creditelor acordate guvernelor latino-americane prin prelungirea termenelor, în speranța unei redresări viitoare. Perioada a fost caracterizată de o datorie externă nesustenabilă și încapacitatea de rambursare a împrumuturilor, ceea ce a dus la dificultăți economice și o scădere accentuată a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor. În cele din urmă, a necesitat restructurări și amortizări ample în anii 1990.
