Securitatea în Europa, încotro? „În România se poate aloca mai mult pentru apărare și printr-o contribuție a cetățenilor”, spune CF
Europenii trebuie să își majoreze semnificativ cheltuielile de apărare pentru a-și asigura securitatea, sume care ar putea ajunge la câteva procente din PIB, ceea ce riscă să destabilizeze bugetele publice în lipsa unor măsuri adecvate, apreciază Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal.
Deși europenii au în continuare nevoie de sprijin militar din partea SUA, este în interesul României și al celorlalte țări europene ca Uniunea să devină mai coezivă, să își dezvolte capacitatea proprie de apărare și, totodată, ca NATO să rămână puternică.
Asigurarea securității militare în Europa trebuie evaluată într-un context economic, social și politic foarte complicat, întrucât criza financiară, favorizată de excese ale industriei financiare și neglijența guvernelor și autorităților de reglementare și supraveghere, a fost devastaoare și „a adâncit tensiuni și fracturi sociale, a generat nemulțumire față de elite (establishment), în timp ce costul pentru bugetele publice a fost covârșitor.
A urmat pandemia, care a extins operațiuni neconvenționale ale băncilor centrale și a mărit cheltuielile guvernamentale, ce au împovărat în plus bugetele publice. Tranziția energetică și schimbările climatice au afectat și acestea bilanțurile publice și private, iar invazia Rusiei în Ucraina a amplificat efecte economice negative, a accentuat criza costului vieții, a intensificat confruntări hibride”, arată Daniel Dăianu, în articolul „Apărarea națională și bugetul public în vremuri foarte periculoase”, publicat pe pagina Consiliului Fiscal.
Alocarea de resurse substanțial mai mari pentru apărare în UE va tensiona bugetele publice, mai arată acesta, în condițiile în care sustenabilitate finanțelor publice era/este pusă la grea încercare. Sunt numeroase țări în UE ce au programe de sustenabilitate fiscal-bugetară pe termen mediu, care urmăresc reducerea deficitelor publice și stabilizarea datoriilor publice.
„Media în UE a cheltuielilor pentru apărare este în jur de 2% din PIB. Să ajungi la 5% din PIB, dacă admitem exigența maximalistă a SUA, semnifică mai mult decât o dublare ca medie a acestor cheltuieli pentru țările din UE; este un veritabil șoc pentru bugetele publice, chiar dacă se poate argumenta că pentru apărare, securitate, nu trebuie să eziți”, adaugă oficialul.
Ce se întâmplă în România
„România a alocat pentru apărare anul trecut puțin peste 2% din PIB, la un deficit bugetar de 8,64% din PIB - un deficit în fapt de peste 9%, dacă avem în vedere impactul anualizat al recalculării pensiilor. Ținta pentru România este să ducă deficitul la sub 3% în 7 ani. Alte condiții neschimbate, corecția macroeconomică, dacă ar fi mărite cheltuielile de apărare (fie și gradual), ar fi nu de circa 6% din PIB, ci de peste 8% din PIB.
Este posibil să se ajungă la un compromis în NATO și ținta minimă de cheltuieli de apărare ca pondere în PIB să fie între 3 și 4%. Dar și așa, este un șoc pentru bugetele publice în UE. Starea precară a bugetului public al României, cu venituri fiscale (inclusiv contribuții) foarte joase (26-27% din PIB, față de media de peste 40% în UE), este un handicap enorm”, precizează autorul.
Să faci o corecție de mare amplitudine, atunci când mediul internațional este mai mult decât nefavorabil și când ești obligat să aloci considerabil mai multe resurse pentru apărare, „este o misiune, ai zice, fără ieșire”.
„Și totuși, trebuie să răzbim, într-un fel sau altul. Trebuie să avem venituri fiscale mai mari și să restrângem cât mai mult din cheltuieli, să cheltuim cât mai eficient. Și să folosim la maximum fondurile europene”, mai scrie Dăianu.
Președintele Consiliului Fiscal critică și modul în care a fost tratată absorbția fondurilor europene, mai ales în ultimii ani: „Este de neînțeles; vorbe multe și fapte puține. Să fim în situația de a pierde multe miliarde de euro din PNRR este mai mult decat regretabil. Când se sție că PNRR se termină în 2026, absorbția de fonduri europene trebuia să fie obsesia guvernelor; nu a existat un simț al urgenței”.
„Un al doilea PNRR nu va mai exista probabil, iar noul CFM se va schimba, având în vedere provocările pentru UE – legate de competitivitate și apărare/securitate. România trebuie să facă acum tot ceea ce este posibil pentru a recupera cât mai mult din timpul pierdut (...) Absorbția de fonduri europene intră în matricea după care finanțatorii externi, agențiile de rating măsoară riscul suveran al României. Trebuie să evităm o accentuare a deficitului de credibilitate pe care îl avem, să nu sporim nervozitatea piețelor financiare față de România”, potrivit oficialului.
În România se poate aloca mai mult pentru apărare și printr-o contribuție a cetățenilor, a mediului de afaceri, mai consideră autorul. Și pentru bugetul UE se poate avea în vedere așa ceva. „Alternativa ar fi să se reducă cheltuielile în alte domenii, ceea ce ar implica decizii de politică economică și socială foarte dificile. (...) Este în interesul României și al celorlalte țări europene ca Uniunea să fie mai coezivă și să își dezvolte capacitatea proprie de apărare (industria de armament), iar NATO să nu slăbească”.
„România trebuie să ajute ca relația transatlantică să nu se erodeze fatalmente și trebuie să fie evitat un război comercial între SUA și UE; un astfel de război ar provoca stricăciuni mari. Relația cu SUA trebuie să fie îngrijită, așa cum trebuie să avem relații bune cu Franța, UK, Germania, Italia și, nu în ultimul rând, cu Polonia. Și Turcia merită atenție din acest punct de vedere, ea fiind o putere regională cu influență tot mai mare. Țările cu care ne învecinăm intră desigur în ecuația de securitate”, se mai precizează în articol.
Vezi articolul complet AICI.
