Memorialul Fort 13. Mărturiile supraviețuitorilor

De ce sunt de acord judecătorii ca Elena Udrea să iasă din închisoare cu doi ani mai devreme

Protest spontan, astăzi în fața Guvernului, al angajaților din mai multe ministere

Angajații MIPE, din nou la proteste. Salariilor lor ar putea să scadă cu 40% și nu ar aduce economii la bugetul de stat

Explozie uriașă în Roma: mai multe persoane au fost rănite după ce o benzinărie a sărit în aer

Val de concedieri în industria IT. Microsoft și Intel renunță la mii de salariați la nivel global

O nouă zi de proteste ale bugetarilor. „Sporul de condiții vătămatoare nu reprezintă un privilegiu”. Guvernul are în analiză noi măsuri

Consultant fiscal, despre măsurile de austeritate anunțate de Guvern: „Niciodată o creștere de TVA nu va încuraja economia”

Crimă violentă într-un bloc din Brașov. Suspectul, prins de polițiști după o urmărire scurtă

Ultimele momente din viața motociclistului ucis de urs pe Transfăgărășan. Animalul a fost împușcat

Ion Babuceanu este unul dintre cei care au simţit pe propria piele ce înseamnă să te opui regimului comunist: „În celula asta am împlinit 21 de ani. Şi pe urmă m-au mai învârtit prin ţară şi am împlinit 33 de ani undeva, dincolo, dar nu ştiu locul”.

Acuzat şi închis pentru texte scrise împotriva sistemului, îşi aminteşte cu durere de anii de temniţă. Legat cu lanţuri, a fost pus să mărşăluiască o noapte întreagă în faţa deţinuţilor.

„Era lagăr cu barăci. Oamenii dormeau şi plutonierul nu m-a lăsat nici cinci minute să stau. Şi dimineaţa, plutonierul când m-a văzut cu sânge la picioare a pus mâinile în şold şi a zis...Bă, dar ăsta chiar nu te-a lăsat deloc”.

Marcat de emoţie, un alt deţinut vorbeşte despre condiţiile dure din închisoare. „Venea apă fierbinte - un minut. Apoi striga un gardian "săpuniţi-vă" - alt minut. Şi pe urmă venea apa caldă şi rece - alt minut. În trei minute se rezolva treaba”, povestește Horia Popescu.

Chiar şi atunci când erau în spatele gratiilor, deţinuţii erau acuzaţi că se opun ideologiei comuniste, iar pentru acest lucru erau şi mai aspru pedepsiţi.

În camerele negre de la Fortul 13 Jilava mulţi deţinuţi erau aduşi, uitaţi cu lunile, în întuneric complet şi cu apa până la glezne. Mulţi dintre ei nu au mai apucat niciodată să vadă lumina zilei, pentru că şi-au dat duhul în aceste încăperi.

Impresionaţi de ceea ce au văzut în fosta închisoare, mai mulţi credincioşi veniţi din Franţa s-au rugat pentru cei care au murit în temniţă.

În memoria monseniorului Vladimir Ghika, Biserica romano-catolică a anunţat că va construi o biserică în Bucureşti. Arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu a spus că, liturgic, monseniorul va fi celebrat pe 16 mai. „Pot să spun si zona: parohia Sfânta Tereza, pe care vrem s-o împărțim în două, pentru că e foarte extinsă. Acolo vor fi depuse relicvele monseniorului Ghika”, a explicat Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit.

Tot în semn de omagiu, la statuia prinţului român au fost depuse mai multe coroane de flori. Şi la Cimitirul Bellu s-a ţinut un moment de reculegere la mormântul monseniorului.

Monseniorul Vladimir Ghika a murit în infirmeria Penitenciarului Jilava, în urma torturilor la care a fost supus timp de doi ani.