Artistul care pictează povești pe ferestre
Un artist din Cluj redă strălucirea de altădată bisericilor din ţară şi din străinătate. Creează şi restaurează vitralii vechi de sute de ani. O artă pe care o stăpâneşte de mai bine de două decenii.
„În cadrul restaurării, anumite componente trebuie un pic antichizate, adică vine un strat subţire de pictură deasupra sticlei colorată în masă, un fel de îmbătrânire a ei, un strat subţire fumuriu de un sepia, închis, pe care ulterior o să-l ardem la 180 de grade”, explică artistul.
De mai bine de 20 de ani, Egri Istvan creează şi restaurează vitralii, în atelierul său de la Cluj. O meserie pe care a moştenit-o de la tatăl lui, unul dintre pionierii picturii pe sticlă.
„Am văzut de mic şi chiar am văzut toate suferinţele meseriei, pentru că era altă lume pe vremea când tatăl meu s-a apucat să restaureze sau chiar să facă vitralii, nu era ca-n lumea noastră când poţi comanda de pe internet inclusiv şina de plumb, toate materialele, sticle de colorat în masă, la ei nu era chiar aşa de simplu”, spune Egri Istvan.
Artistul a studiat artele plastice la Cluj și s-a specializat in vitralii. Şi-a continuat pregătirea la Budapesta, iar astăzi este membru al Uniunii Restauratorilor de Monumente Istorice din România şi unul dintre puţinii experţi atestaţi în acest domeniu.
„La un moment dat m-au atras şi sălile de expoziţie, dar adevăratele săli de expoziţie le consider edificiile publice, cum ar fi bisericile, cum ar fi anumite spaţii publice, dar şi spaţii private, unde te poţi desfăşura. Limba asta o cunosc cel mai bine, deci probabil este cea mai la îndemână când vreau să spun ceva sau ca să transmit ceva”, spune Egri Istvan.
Dacă până în urmă cu ceva timp, vitraliile se găseau numai în biserici sau în casele oamenilor înstăriţi, astăzi le întâlnim în din ce în ce mai multe spaţii publice şi private. Sticla nu are secrete pentru Egri Istvan, care reuşeşte să dea viaţă oricărei fereste.
„Aduc un condiment într-o locuinţă, acuma depinde ce rol îi acordăm. Pentru că am fost pus în ambele roluri, când suntem un actor principal într-un interior, un perete despărţitor mai mare, mai colorat, deci atunci chiar ai un cuvânt de spus, un cuvânt apăsat sau când într-o balustradă pui nişte mici accente colorate, ridici un pic nivelul artistic, nivelul estetic, acuma ca să ajungi să obţii acest lucru trebuie să faci şi cu seriozitate, atât desenul şi schiţa, să fie în armonie cu interiorul, cu proporţiile acelui interior. Se întâmplă ca să şoptească poveşti, se întâmplă ca să porneasca gânduri, dar în orice caz încercăm pentru fiecare individ în parte să concepem povestea lui, cum ar veni”, spune Egri Istvan.
În cele două decenii de activitate, artistul a restaurat peste 30 de lucrări monumentale importante, în ţară şi în străinătate. 10 oameni îi stau alături în atelierul său, unii dintre ei, de la bun început.
„Acest vitraliu ce vedeţi acum pe masă este desenat cu contur, pictată între linii şi cu cristale lipite cu adeziv UV. Cristalele sunt aşa încadrate de jur împrejur, este cu plumb autoaudeziv. De câţiva ani am început execuţia vitraliilor cu tehnologie mai modernă, asta constă în desenarea pe sticlă cu răşină sintetică şi pictarea este făcută de artişti manuali”, spune un angajat.
Deşi unele lucrări sunt foarte greu de realizat şi necesită mult timp, răbdare şi migală, artistului nu i s-a părut niciodată că un proiect ar fi imposibil de finalizat.
„Pentru mine vin din interior provocările, deci nu vin din exterior şi nu mi s-au înmuiat genunchii la nicio solicitare de restaurare, monument foarte valoros, nu m-au speriat sau nu le-am simţit... pentru că le-am luat sistematic, pentru că am început să le iau pas cu pas şi eu deja mai mult de consider provocări cele interioare, când deja simţi în sinele tău că tre să faci un pas, că într-un loc ai stat prea mult şi tre să faci acel pas - du-te înainte, mai fă un pas, mai încearcă şi altceva, asta o consider eu provocarea, cea interioară”, spune Egri Istvan.
Deşi cele mai vechi vitralii au apărut încă din secolul al X-lea, odată cu construirea bisericilor, tehnica realizării a rămas aproape neschimbată până astăzi.
O sticlă colorată nu poate străluci în lipsa luminii, însă tot artistul este cel care alege ce poveste spun ferestrele pe care le pictează. Iar o astfel de decizie se ia, de cele mai multe ori, pentru veşnicie.
„Eu consider că meseria în sine nu se învaţă chiar atât de greu, pe cât de greu este să-l foloseşti într-un mod atât adecvat. Simţul măsurii, simţul proporţiilor, simţul culorii, simţul momentului în care să te opreşti când faci un design, astea sunt lucruri care cer mai multă experienţă sau mai mult timp.
Un artist dacă se înhamă la această vocaţie, meserie, disciplină, cum s-o numim, trebuie să aibă un drob de exhibiţionism, adică vrei să arăţi, vrei să vadă multă lume ce-ai făcut, îţi pui silinţa în tot ceea ce faci”, spune Egri Istvan.
Sursa: Digi24 TV
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
