Satele cu mai mulţi turişti decât localnici

Ilie Bololan, la ieșirea din secția de vot: „Destinul țării noastre este în mâinile voastre”

Incendiu puternic cu degajări mari de fum într-un bloc din Ploiești: 30 de persoane, inclusiv copii, au fost evacuate

Nouă persoane au murit după un atac rusesc cu dronă asupra unui autobuz în Ucraina

Cristian Diaconescu, despre atacurile Rusiei și încercarea influențării alegerilor de duminică: Sunt periculoase pentru democrație

Nicușor Dan a vorbit cu Emmanuel Macron. Președintele Franței avertizează asupra amestecului Rusiei în alegerile din România

La fiecare 10 secunde, în România, o femeie este bătută de partenerul ei. Mărturia uneia dintre victime

Traseele montane, periculoase încă. Avertismentul salvamontiștilor după ce patru turiști din Belgia au rămas blocați în Bucegi

Cimitir vandalizat cu însemne naziste de trei tineri: s-au filmat și au publicat imaginile pe rețelele sociale. Ce cred polițiștii

Spitalul de stat din România care folosește jocurile video și roboții pentru tratarea pacienților cu probleme motorii

Când pe coline și în poiană nu se cânta încă jazz, Gărâna era doar un sat cu 26 de locuitori și case șubrede. Acum aproape douăzeci de ani, câțiva pasionați au organizat acolo un festival de jazz. An după an au adunat tot mai mulți oameni. Cu timpul, nume mari ale jazz-ului mondial au cântat în satul părăsit de șvabi.

La fel ca sute de germani din Banat, Papi a plecat din țară înainte de 1989. S-a întors acasă în 2009, convins că jazz-ul poate salva Gărâna.

Papi, localnic: „Anul trecut au fost 30 de mii pe patru zile, ăsta e recordul absolut până acum și anul ăsta estimăm că va fi și mai bine. Ia gândește-te ce senzație e aia să te trezești cu un autobuz de japonezi care încep să se suie peste tot, să facă fotografii”.

Din Marea Britanie și până în Franța și Asia melomanii știu de festivalul de jazz din Banat și își cumpără bilete cu multă vreme înainte.

Papi, localnic: „Gărâna este o stare de spirit pentru că dacă am avea o populație de 1500 de oameni aunci am fi o comunitate, dar așa noi suntem pur și simplu o stare de spirit”.

În satul Altringen, o gospodărie de la 1900 a fost readusă la viață

După ce Herta Muller a căștigat Nobelul pentru literatură, poveștile șvabilor din România au ajuns în ziare de prestigiu, precum The New York Times și The Guardian. Așa că oameni din toată lumea și-au dorit să vadă cum trăiau nemții din Banat. În satul Altringen, o gospodărie de la 1900 a fost readusă la viață. Mobila pictată, lăzile de zestre și costumele tradiționale adunate de la ultimii germani care au locuit-o îi transpun acum pe curioși într-o altă lume. Un decor rupt parcă din poveștile Hertei Muller.

Acum, satul are mai mulţi turişti decât locuitori.

Valeriu Neagu, administrator: „ Am avut în jur de 60 și ceva de persoane care ne-au vizitat [...] față de 15, da, cam de patru - cinci ori mai mult în fiecare zi decât localnici. Camerele sunt toate mobilate cu mobilier autentic șvăbesc recondiționat mobilierul”.

Mariana Jivan, localnică: „Costumul nostru este tradițional [...] e șvăbesc, așa s-au îmbrăcat înainte nemții.”

Gărâna și Altringen sunt dovada că o lume îngropată de o generație poate fi oricând readusă la viață de o alta.