Tudor Plăieşu, artistul care, în picturi, a dat apa pe vin
„Prima experiență a fost una nefericită, în sensul că nu era foarte colorat. Era bun... Acum, și soiurile de vin, că sunt franțuzești, italienești, românești, au diverse densități. Bașca sunt ani în care plouă mult și-atunci vinul e mai puțin consistent, ani în care plouă mai puțin, iar vinul e puțin și bun”, povesteşte Tudor Plăieşu.
Se vede treaba că pictura cu vin nu e tocmai lucru simplu. Și totuși Tudor i-a găsit calități pentru care îl respectă. Ba chiar îl admiră.
„Vinul are o viață a lui. //...// Tot ce e bun și deosebit în el se adună și stă într-o stare latentă. Vinul, fiind o materie vie, mie nu mi-a venit să cred: într-un vas am turnat niște vin, am băgat apă în el și făcea niște chestii extraordinare. M-am retras un pic, a început să se calmeze. Dar la primul contact al apei, vedeai cum se tem acele "bucățele" contorsionate de vin, se retrag. Cum spunea Francois Villon: să nu botezi vinul! Interesant e, la petele alea de apă, că, dacă știi să le manevrezi, sunt foarte foarte plastice”, explică pictorul.
Vinul așteaptă, răbdător, să desfaci o sticlă. Să-l torni în pahar sau, după caz, să-l transformi în pictură. Tudor le face pe amândouă. Într-un adevărat ritual.
Un viitor colecționar ar putea să-și facă astfel socoteala: cu cât este mai scump sau mai vechi vinul cu care a fost pictat, cu atât mai costisitor va fi și tabloul.
Apa este un partener vechi de drum al pictorilor: colecția de acuarele a lumii o dovedește. Dar Tudor Plăieșu pariază, totuși, pe vin.
Reportajul integral în materialul video.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
