Am două mari pasiuni încă din adolescență: geografia și politica. Munții, pădurile, râurile, aerul curat și toate care țin de geografie m-au fascinat mereu. Probabil puțini dintre voi știu că am fost olimpic la geografie când eram elev în școala generală. Nu m-au presat profesorii sau părinții, pur și simplu îmi plăcea. Facultatea, masteratul, doctoratul – pe toate le-am făcut din pasiune pentru geografie și mediu.
Politica m-a atras din alte motive. Pentru cine vrea să lucreze constant cu o varietate largă de persoane și să gestioneze tot timpul relații umane, viața politică reprezintă o arenă din care mereu este ceva de învățat. Știu că în ochii voștri nu pare o activitate așa de reflexivă și că probabil aveți o idee negativă despre politică, dar știu ce spun: politica are un puternic rol formator pentru cei care o practică pentru că sunt puși mereu în situația de a gestiona proiecte sau relații cu oameni puternici. Un om politic trebuie să caute tot timpul soluții utilizabile și pe care să le negocieze în așa fel încât să le accepte un număr cât mai mare de oameni. Așa înțeleg și privesc eu politica, așa o practic.
Așadar, geografie, mediu înconjurător și politică – sunt aspectele centrale ale carierei mele publice. Da, acestea au contat în decizia numirii mele în fruntea Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, o demnitate publică absolut onorantă. Am preluat plin de energie acest minister și cu un sac de idei bune de pus în practică. Așa se și explică de ce am reușit să împing diverse proiecte în direcția potrivită într-un timp atât de scurt, chiar mai repede decât îmi propusesem - nu le mai enumăr aici pentru că le-am amintit de mai multe ori.
Am spus deseori, repet acum și cu siguranță voi mai repeta asta: da, în România, din păcate, există defrișări frauduloase. Dar ce vă mai spun este o declarație de credință: sunt primul care îi vrea la pușcărie pe cei care pun ilegal pădurile la pământ. Înțeleg indignarea voastră când vedeți imagini cu zone defrișate, pentru că sunt profund indignat și eu.
Acum vreau să vă împărtășesc o experiență imprevizibilă.
În plină pandemie, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor s-a confruntat cu un val de critici pe un fond emoțional. Ideea era că trebuie să oprim orice exploatare forestieră pe timpul stării de urgență. Argumentul principal era clădit pe un șir de fake news venite una după alta și înghițite pe nemestecate de de mii de conturi din social media.
Toate aceste fake news promovau ideea că în timp ce oamenii sunt obligați să stea în casă, cineva profită masiv și defrișează pădurile. Zeci de filmulețe cu trenuri încărcate cu bușteni erau prezentate ca lemn tăiat în România și trimis la export. În fapt, toate acele trenuri cu bușteni erau transporturi cu lemn importat de România. Deci, exact pe dos. Apoi, sute de imagini care însoțeau texte despre zone defrișate, de fapt ilustrau poiene fotografiate dintr-o dronă sau chiar amenajamente silvice efectuate ca la carte. Iarăși, realitatea era denaturată. Este cazul pădurii din zona Bârnova și Dobrovăț, de lângă Iași. Silvicultorii au făcut un amenajament silvic profesionist, dar a fost prezentat ca și cum ar fi fost un dezastru, o crimă la adresa pădurii. Totalmente fals, am explicat asta inclusiv din mijlocul pădurii.
În plus, și statisticile erau interpretate total de-a-ndoaselea: deși reieșea de peste tot că în perioada stării de urgență s-au eliberat mai puține avize pentru exploatere forestieră decât în anii precedenți, așa-zisele știri spuneau că ar fi mai multe astfel de avize.
Politicieni mari și mici începuseră să se urce pe acest val emoțional. Mi-am păstrat dragostea pentru natură, iar experiența politică m-a ajutat să îmi păstrez cumpătul. Am vorbit cu colegi de partid, cu zeci și zeci de silvicultori, cu universitari geografi, cu specialiști în comunicare - toți m-au încurajat să nu mă opresc și să explic neîncetat care este realitatea, să ofer mereu și mereu explicații și să comunic cifrele și faptele adevărate.
Vă spun că am fost îngrijorat de soarta pădurii în perioada stării de urgență, dar astăzi observăm că istoria mi-a dat dreptate. Ar fi fost o tragedie pentru toată economia românească dacă interziceam exploatarea durabilă a pădurilor în perioada stării de urgență.
Să vă explic de ce. Economia românească se resimte și trebuie să luăm măsurile de relansare economică anunțate deja de Guvern. În sectorul silvic, trebuie spus foarte clar, lucrează nu mai puțin de 170.000 de români. Avem nu mai puțin de 16.000 de firme care astăzi lucrează în exploatare, în transport, în bricolaj sau în industria mobilei. Această industrie produce 4 miliarde de euro anual.
Imaginați-vă ce ar fi însemnat pentru România ca acești oameni să se adauge celor care deja au ajuns în șomaj tehnic din cauză că economia a fost blocată de pandemie. Imaginați-vă că am fi avut un sector economic blocat, lipsa unor activități economice în valoare de 4 miliarde de euro și mai adăugați banii pe care i-ar fi dat statul de la buget pentru plata șomajului tehnic acestor oameni. Cine ar fi reușit să suporte acest cost? Așa că ne-am asumat că vom face totul să păstrăm un management bun al pădurilor, să limităm tăierile ilegale și să păstrăm economia în stare bună.
La finalul stării de urgență am avut cele mai puține avize de exploatare emise din ultimii 5 ani. S-a tăiat mai puțin, s-a transportat mai puțin, dar economia nu a avut de suferit. Astăzi funcționează și industria mobilei, și industria exploatării durabile.
Am stat de vorbă cu oameni care sunt proprietari de pădure, care exploatează pădure, care transportă lemn sau activează în industria mobilei și le-am mulțumit tuturor pentru că nu au trimis oamenii acasă în șomaj tehnic.
