Mai sperie pe cineva scenariul suspendării lui Iohannis?
Subiectul suspendării actualului președintele a fost reînviat zilele trecute, cu mențiunea că, față de dățile trecute, Liviu Dragnea nu se mai ferește să spună public că social-democrații au întocmit un document prin care șeful statului să fie acuzat de înaltă trădare. Cum este evident că liderul PSD nu poate aduna voturile necesare în Parlament pentru a-și transforma dorința în realitate, apare firesc întrebarea: pentru cine este pusă în scenă întreaga șaradă? Pentru Klaus Iohannis? Sau, mai degrabă, pentru Călin Popescu Tăriceanu, care va fi astfel forțat să facă o alegere și să și-o asume?
Întâi, în stilul devenit deja cunoscut, dinspre PSD „s-a scurs” spre un site apropiat documentul în baza căruia Parlamentul ar urma să-l acuze de înaltă trădare pe președintele Klaus Iohannis și, pe cale de consecință, să-l suspende din funcție.
Apoi, la câteva zile distanță, cum „bomba” nu s-a rostogolit suficient, a fost nevoie și o de confirmare oficială, venită la oră de maximă audiență chiar din gura președintelui PSD, Liviu Dragnea. Acesta a validat existența documentului, a precizat că „niște colegi” au lucrat la el și că este finalizat, dar că nu s-ar fi luat încă vreo decizie și că nici cu omologul de la ALDE nu s-ar fi discutat. „Nu mi-aş dori să ajung acolo, dar nu e imposibil. Sunt acţiuni care au adus deservicii României”, a rostit apăsat liderul PSD.
Au mai trecut câteva zile și noi precizări despre document și despre iminenta suspendare a președintelui au venit de la secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ștefănescu. Acesta a arătat că „acel document e foarte deștept făcut”, că „sunt motive foarte bine subliniate”, doar că „nu e încă asumat de PSD”. „În momentul când ne vom asuma acest document, îmbunătățit sau nu, o să explicăm cum vedem trădarea (de care e acuzat președintele - n.r.). Deocamdată, documentul nu este asumat”, a mai spus Ștefănescu. Ce înseamnă „încă” și „deocamdată” în viziunea social-democraților? Greu de spus, mai ales dacă privim la o altă declarație a secretarului general adjunct al PSD, potrivit căreia suspendarea lui Klaus Iohannis „se poate întâmpla să fie și mâine”.
Să remarcăm, însă, că mesagerul PSD pe subiect vorbește, referitor la asumarea documentului și, implicit, a demersului, în termeni de „când”, nu de „dacă”. De asemenea, pentru a crea presiune - mai degrabă asupra colegilor de coaliție, decât a țintei vizate - Ștefănescu spune că „există un curent masiv” în PSD pentru suspendarea lui Iohannis, curent din care fac liderii județeni și locali, simplii membri și simpatizanții partidului.
În acest punct, se mai impun câteva remarci. Prima ar fi că tema suspendării președintelui a devenit un fel de obsesie obositoare a social-democraților. Sau, mă rog, mai degrabă a liderului acestora. Depune Ludovic Orban plângere penală pe numele premierului Viorica Dăncilă pentru jocul periculos de-a mutatul ambasadei? Iese Liviu Dragnea și-l acuză pe Klaus Iohannis de „tentativă de lovitură de stat”, iar ideea suspendării plutește în aer. Nu se grăbește președintele să semneze imediat revocarea procurorului-șef al DNA? Iese tot Liviu Dragnea și ne spune cum suspendarea „trebuie să fie o opțiune serioasă”, că șeful statului nu respectă Constituția și își mai trimite și consilierii prezidențiali să „amenințe” un judecător de la CCR (judecător care nici nu ar mai trebui să fie în acea funcție, dar asta contează prea puțin, nu?). Este Liviu Dragnea condamant pentru implicarea în angajarea fictivă a două secretare? Iese iar și spune că, în opinia sa, Klaus Iohannis este „implicat direct” în condamnarea sa și că suspendarea e musai să fie făcută în toamnă („La ora asta, nu știu ce ar trebui să se întâmple ca acest demers să se oprească în toamnă”). Iar exemplele pot, evident, continua.
A doua remarcă ar fi că, față de acum două luni, când social-democrații lăsau a se înțelege că oscilează între o suspendare cu repetiție și acuzarea de înaltă trădare, acum balanța pare să fie clar înclinată spre a doua variantă. Schimbarea de tactică a fost, printre rânduri, confirmată de un alt reprezentant PSD, deputatul „mitralieră” Cătălin Rădulescu. Într-o intervenție la Digi24, acesta a spus nu doar că decizia de a-l suspenda pe Klaus Iohannis este de mult timp luată în Kiseleff, dar și că social-democrații au ratat un moment prielnic: „Intenția a fost inițial de suspendare pentru nerespectarea CCR. Iohannis a avut informații din interiorul PSD și dimineață, când voiam să facem suspendarea, a revocat-o pe Kovesi”.
Carevasăzică, ratarea unor moment favorabile - fie că partenerii de guvernare nu au fost la fel de hotărâți, fie că președintele Iohannis a făcut, în cele din urmă, ce vroiau ei - se numără printre motivele pentru care Liviu Dragnea și apropiații săi pedalează acum pe varianta punerii sub acuzare pentru înaltă trădare.
Un alt motiv, ceva mai practic, ține exclusiv de modul în care ar decurge suspendarea și de termenele aferente. Adică, da, este mai simplu să adune majoritatea voturilor din Parlament pentru a-l suspenda pe președinte pentru „fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției” (art. 95 din Legea fundamentală). Doar că, după aceea, au doar trei variante. Prima ar fi să oprească procedura, numai că i-ar fi greu liderului PSD să explice membrilor și votanților de ce nu a mers până la capăt. A doua variantă ar fi să apeleze la suspendarea cu repetiție, doar că, în acest caz, România ar fi dusă pe același palier cu Republica Moldova, despre care oficialii europeni vorbesc în termeni de „deteriorare a standardelor democratice” și de „capturare a statului”. A treia variantă - cea completă și corectă, dar cel mai puțin dorită - ar fi să meargă până la capăt, adică până la convocarea referendumului de demitere a președintelui. Or, este evident că un astfel de exercițiu l-ar întări pe Klaus Iohannis. Una sunt sondajele de opinie în care apare că 60% dintre români sunt nemulțumiți de prestația actualului președinte și alta e să fie mâine, peste o lună sau peste trei luni un referendum de demitere a acestuia.
Pe varianta cealaltă, a punerii sub acuzare, un prim avantaj, imediat, ar fi că Iohannis ar fi suspendat de drept. Al doilea avantaj ar fi că suspendarea ar fi pe termen mai lung, fără a fi nevoie de un referendum. Aceasta deoarece suspendarea ar funcționa din secunda doi de după votul din Parlament și ar dura până când Înalta Curte de Casație și Justiție ar infirma sau confirma demersul Parlamentului (în ultimul caz, al confirmării, la data hotărârii definitive de condamnare, președintele ar fi demis de drept).
Bun, doar că și pe această variantă Liviu Dragnea are o mare problemă: punerea sub acuzare pentru înaltă trădare trebuie votată de Parlament cu minimum două treimi din numărul total de senatori și deputați (art. 96 din Constituție).
Ceea ce înseamnă că, chiar dacă ar reuși să-l convingă pe Călin Popescu Tăriceanu să-i țină isonul în această aventură politică sinucigașă, tot nu ar avea liderul PSD suficiente voturi. Iar această concluzie amară i-a fost transmisă public și de liderul grupului UDMR din Camera Deputaților, Korodi Attila, care i-a spus astfel, printre rânduri, să-și ia gândul de la această variantă: „Pe aritmetica actuală, nici nu se pune problema unei astfel de decizii. Nu avem nicio informație relevantă despre ce a vorbit domnul Dragnea. Dacă PSD va face sau nu acest demers, și prin ce mijloace, e o problemă pe care trebuie să o decidă ei”.
