Statistică sumbră într-un raport din 2020: în toate centrele DGASPC analizate au existat cazuri de violență psihică, fizică și/sau sexuale ale personalului angajat împotriva copiilor instituționalizați. Simpla observare a statisticilor nu este soluția. E nevoie de acțiune! În calitate de vicepreședinte PNL pentru drepturile omului și grupuri vulnerabile, cer înființarea de urgență a unei Comisii parlamentare de anchetă în acest sens.
În România, la momentul de faţă, peste 50 de mii de copii se află în grija statului. Fiecare copil merită protecție și siguranță, iar cei instituționalizați în special. Devine, însă, „misiune imposibilă” când traumatizarea beneficiarilor pare o practică generalizată. Și nu vorbim de un centru sau 10, în condițiile în care, la sfârșitul anului 2019, existau 1997 de servicii rezidențiale publice și 304 private (ale unor organisme acreditate), din acest total 292 de servicii rezidențial fiind destinate copiilor cu dizabilități.
Cele mai recente cazuri, din 2022, sunt la fel de șocante precum cele despre care am citit și în anii trecuți. La Hărman, un angajat ar fi abuzat o tânără cu afecțiuni psihice, iar la orfelinatul Rupea, o fetiță de 13 ani este gravidă în luna a treia. Iar pentru Sibiu, un raport publicat în 2021, al Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) arată o realitate cumplită, ascunsă de ochii lumii: abuzurile sexuale și violența în centrele rezidențiale sunt la ordinea zilei!
Să nu ne mire atunci că 40% din cazurile de minori dispăruți provin din centrele de protecție, toate aflându-se în subordinea DGASPC.
Controale peste controale au tot fost. Și fiecare a scos la lumină abuzuri inimaginabile în centrele din subordinea DGASPC. Nu este, însă, suficient. E nevoie de un efort concertat al tuturor structurilor competente pentru a eradica epidemia de astfel de cazuri și a elimina din sistem toate personajele care, în loc să protejeze, abuzează și corup. Înființarea unei Comisii de anchetă pe această temă este esențială. Doar așa se vor putea identifica de urgență viciile sistemice care permit înfăptuirea unor astfel de orori, dar mai ales modalitățile de prevenire ale abuzurilor fizice și sexuale și măsurile care se impun a fi luate. Chiar sistemul are nevoie, pentru un diagnostic corect, de o „second opinion”, iar aceasta este ocazia perfectă pentru a i-o oferi.
Este important ca gestul politic major al Guvernului Ciucă de a include în structura sa un minister dedicat problemelor familiei să fie completat de o dezbatere deschisă asupra acestor probleme, o anchetă parlamentară care va permite ca toate vocile relevante să fie auzite. Acesta este singurul mod în care vom obține un raport în baza căruia Executivul va putea formula plan de acțiune susținut de toate partidele în interesul copiilor acestei țări.
Prin urmare, fac apel către parlamentarii PSD, USR și UDMR să semneze pentru înființarea acestei Comisii foarte importante.
