Veștile rele par să se înmulțească de la o zi la alta, se propagă din ce în ce mai rapid și ne impresionează din ce în ce mai puțin: asta e realitatea lumii în care trăim. Dincolo de ea, suntem din ce în ce mai puțin atenți la realitățile paralele pe care o parte dintre semenii noștri ajung să și le construiască zilnic în jurul lor. Persoanele care trăiesc cu schizofrenie paranoidă pot suferi de o stare psihologică diferită de cea în care mulți dintre noi ne regăsim. Bolnavii pot duce însă o viață normală dar care, pe lângă un tratament adecvat, depinde în mare măsură de acceptarea condiției lor de către oamenii din jur. În caz contrar, pacienții au de luptat, pe lângă boala în sine, și cu prejudecățile oamenilor, discriminarea sau stigmatizarea din partea societății. Serialul „O parte de adevăr”(I Know This Much is True), produs de HBO, descrie experiențele dureroase prin care trece o astfel de persoană, dar și felul în care această boală poate deveni o povară pentru apropiați și membrii familiei.
Tratamentul pentru această boală poate fi un proces lung și epuizant de experimentare în găsirea medicației potrivite și care poate dura ani de zile. Dar stigmatul social ori discriminarea cu care se confruntă oamenii afectați de schizofrenie devin, uneori, mai greu de suportat decât simptomele bolii în sine.
În plus, maladia îi afectează indirect și pe membrii familiei bolnavului, Se vorbește despre „povara” cu care aceștia se confruntă zilnic, în încercarea de a oferi constant sprijin, încurajare sau, pur și simplu, dragoste pentru persoana afectată de această boală.
Dintr-un astfel de unghi narativ serialul „O parte de adevăr” („I know this Much is True”), disponibil pe HBO GO, prezintă relația lui Dominick cu fratele său geamăn, Thomas, care suferă de schizofrenie paranoidă. Cei doi (interpretați de Mark Ruffalo, într-un excepțional dublu rol) trec împreună prin experiențele dificile provocate de un sistem instituțional american, surprinzător de greoi și plin de birocrație.
Thomas-Ruffalo trăiește episoade de paranoia pe care nu le poate controla, în vreme ce Dominick-Ruffalo este fratele care vine mereu în ajutor. Deși gemeni, Dominick joacă rolul „fratelui cel mare”, protector și plin de responsabilitate.
Drama reală din viața lui Mark Ruffalo care a stat la baza jocului său din „O parte de adevăr”
„I Know This Much is True” se bazează pe romanul de succes cu același nume, scris de Wally Lamb și publicat în 1998 și evocă, practic, povestea dureroasă a alienării unei ființe. Intriga explorează simultan mai multe teme, precum tulburările mentale, familiile disfuncționale și abuzul domestic. Dincolo de acestea, povestea este spusă cu un soi de candoare și emoție. Iar dragostea față de fratele greu încercat este amestecată cu resentimente și un veșnic prezent sentiment de vinovăție.
Privind desfășurarea acțiunii, spectatorul are impresia că urmărește o poveste inspirată dintr-un fapt real. Cu toate acestea, deși situațiile sunt extrem de realist înfățișate, „O parte de adevăr” este doar o operă de ficțiune bazată, ce-i drept, pe un mix de experiențe și povești reale.
Secretul jocului actoricesc făcut de Mark Ruffalo în acest dublu rol de excepție are la bază o cumplită dramă personală: în 2008, fratele lui Mark Ruffalo, Scott, a fost ucis în mod brutal, un caz rămas încă nerezolvat de poliție.
Mark Ruffalo a dezvăluit, într-un interviu, că pe fondul aceste drame personale a reușit să construiască extraordinara legătură psihologică dintre cei doi frați gemeni interpretați în „O parte de adevăr”. Mark Ruffalo, cel care și-a pierdut în realitate fratele pe care l-a iubit, interpretează rolul bărbatului care face totul pentru a nu-și pierde fratele pe care îl iubește.
O parte din adevăr: schizofrenia e o boală care vine la pachet cu stigma socială
În film, fratele Dominick se confruntă inclusiv cu prejudecățile semenilor dar și cu un „sistem” obtuz, ineficace și în care apelul la „proceduri” și birocrație devine scuza perfectă a indiferenței.
Cu astfel de atitudini se confruntă în realitate și familiile celor care suferă de schizofrenie. Percepția deformată pe care încă o mai avem asupra acestei boli este, de fapt, o moștenire a modului în care erau tratați acești bolnavi în urmă cu mai bine de un secol când, în 1911, a apărut pentru prima oară termenul de „schizofrenie”.
Astfel, la începutul anilor 1900, „remediile” includeau creșterea temperaturii corporale a pacienților prin injectarea cu sulf și ulei. Practic, bolnavii erau supuși unor tratamente experimentale, în care erorile erau comune, cu efecte secundare oribile. Din astfel de vremuri ne vine imaginea clasică a bolnavului psihic agresiv, care trage de chingile patului sau țipă din interiorul unei camere albe împachetat în cămașă de forță.
Deși condițiile din vechile „aziluri de nebuni” au fost lăsate de mult în urmă, pacienții încă mai au de luptat, pe lângă această boală, cu ignoranța sau chiar incapacitatea personalului de îngrijire. În 2011, de pildă, unele asistente încă mai sfătuiau pacienții să meargă la biserică.
În România, aproape jumătate de milion de persoane sunt diagnosticate cu o tulburare mintală sau de comportament. Dintre acestea, peste 80.000 suferă de schizofrenie. Grație unei platforme și a unui grup online publicul poate afla ce înseamnă să suferi de o stare mentală diferită de restul și cum să trăiești alături de astfel de persoane.
Articol susținut de HBO GO 
