Lubeniţa de Gottlob, greu de recunoscut. În comună există 60 de producători

Agenția fantomă cu trei șefi și zero angajați. Cum a ratat statul comasarea a două instituții și a lăsat mii de funcționari pe dinafară

Studenție de probă. Cum încearcă universitățile din România să-i atragă pe elevii indeciși

Risc de secetă severă în România. Măsura extremă luată deja în mai multe județe din țară

Nicușor Dan, luat la întrebări de un grup de români, la Bruxelles. Ce voiau să știe și cum a reacționat președintele

Bărbatul din Dolj care și-a amenințat soția, și-a sechestrat copiii și a tras cu arma spre polițiști a fost reținut

Michelle Obama vine în România. Fosta primă-doamnă a SUA participă la un eveniment internațional la București, în septembrie

Legea salarizării ar putea fi aplicată abia anul viitor. Dragoș Pîslaru: „Nu s-a lucrat mare lucru până acum”

Furturi record din magazinele germane. Ce articole sunt vizate de hoți

Reacția lui Nicușor Dan după numirea lui Mihai Busuioc la CCR. Când va desemna președintele un membru la Curtea Constituțională

Ioan Popa cultivă lubeniţă în comuna Gottlob din 1998. Are trei hectare de teren de pe care adună, vară de vară, până la 50 de tone de pepeni. De câţiva ani aşteaptă ca autorităţile din comună să obţină o etichetă specială, care să-i diferenţieze în pieţe de cei care pun pe tarabă marfă de import, dar spun că e din Gottlob, doar ca să o vândă. „Clientul poate ne crede, poate nu. Asta e problema. Când o să fim mai bine poziţionaţi, cu eticheta, sigur că şansele sunt mai mari. Ne afectează faptul că nu putem vinde la preţul dorit”, afirmă Ioan Popa.

În pieţele agroalimentare din Timişoara, dacă te iei după etichete, găseşti lubeniţă de Gottlob la fiecare pas. Doar că producătorii adevăraţi pot fi număraţi pe degetele de la o mână: „Nu prea mai poţi să mai dovedeşti la nimeni că arată la televizor că aduce din Grecia”, „Asta e de la Gottlob”, - Poţi să ne dovedeşti? Ai un certificat? ”Ce certificat... doar o luăm de acolo”.

Clienţii sunt şi ei sceptici în privinţa provenienţei lubeniţelor de pe tarabe: „Ai noştri se chinuie, muncesc şi rămân pe câmp, se distrug. Vin alţii şi o vând cu 2 lei”, „O fi de undeva. Principalul e că ei au şi noi nu avem. Nouă nu ne place să muncim, aducem de la alţii”, ”„Păi aduc de la vecinii noştri dragi. Avem numai vecini scumpi”, - Nu credeţi că e românească? ”Nu. N-au mai venit oltenii, nu avem garanţia asta.”

Lubeniţa de Gottlob este uşor de recunoscut, spun cunoscătorii. Este zemoasă şi dulce, iar gustul este inconfundabil: „Să-i spunem clientului că codiţa e verde şi atunci facem dopul şi gustul”.

Autorităţile din Gottlob că aşteaptă de doi ani din partea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci eticheta pentru a înregistra oficial lubeniţa de Gottlob. Edilii dau vina pe birocraţie pentru timpul îndelungat de aşteptare. „Tot ne dau termene, de la o lună la alta. A trecut anul, a mai trecut un an. Sub aşa-zisa siglă lubeniţă de Gottlob se vând lubeniţe, de exemplu, din sudul ţării cu etichetă lubeniţă de Gottlob ceea ce nu ne face bine”, spune Cristian Cerba, viceprimarul comunei Gottlob.

Deocamdată, certificatul de producător este singura dovadă a autenticităţii pepenilor din pieţe. Primăria Gottlob a eliberat doar 60 de astfel de certificate.

Reporter: Caterina Ledrer
Operator: George Ştefăniţă
Editor web: Călin Țenche