Problema pentru care un primar a mers pe jos 360 de kilometri, până la Guvern: „Politic, nu contezi cu 1.500 de voturi”

Data actualizării: Data publicării:
primar

Copşa Mică a scăpat de negrul de fum, dar populaţia încă nu are apă potabilă în case. În 2007, Ministerul Mediului s-a angajat să investească 12 milioane de euro în reţeaua de apă şi canalizare a oraşului Copşa Mică, dar după ce a cheltuit 7 milioane de euro... a abandonat lucrarea. Primarul a încercat să înduplece Guvernul să-şi continue angajamentul, ori să rezilieze contractul. În semn de protest, a mers 320 de kilometri, pe jos, până-n Capitală. N-a impresionat. Jurnaliştii Digi24 au încercat să afle din ce cauză a fost blocată investiţia guvernamentală în Copşa Mică. Reprezentanţii Ministerului Mediului ne-au transmis că vor oferi un răspuns după ce vor analiza datele tehnice ale contractului. Până atunci, la "Raport de ţară" vorbim despre lipsa apei de băut în oraşul european Copşa Mică. Discutăm cu localnicii, cu autorităţile şi aflăm când va fi rezolvată problema.

Gara Copşa Mică, iunie 2019! 14 kilometri distanţă de Mediaş, 30 de grade la umbră. Căldură mare.

-Sărut mâna! Apă potabilă putem bea de undeva, de aici?

-Apă?

-Apă potabilă!

-Pfeeee... Este o fântână în apropiere. Dar vă dau eu, dacă vreţi, apă.

-Îmi daţi un pahar cu apă, vă rog? Aici în gară n-am de unde, nu?

-Nu, că-i închis chioşcul.

-Am înţeles! Daţi-mi o cană cu apă, vă rog!

-Vă dau sticla asta! Dar nu-i prea rece!

-Mulţumesc! Bogdaproste!

Aşa stă treaba-n gara oraşului Copşa Mică! Dacă ai noroc, primeşti apă... de pomană. Dacă n-ai, rabzi. În afară de două chioşcuri rablagite şi închise, de urma unei cişmele publice, un tren local mâzgălit cu graffiti şi câţiva călători leşinaţi de căldură... staţia CFR-ului n-are de niciunele.

-Dacă vrei să bei apă-n gară, unde... ?

-Dacă mergi la Cluj-Napoca, eventual! Eu vorbesc serios. Dacă... la Braşov, undeva, poate-n altă parte. Dar niciodată n-a fost apă potabilă aici. Eu sunt născut aici!

-Şi-n gară dacă vrei să bei apă?

-Nu este!

Apa, problemă mare în Copşa Mică

Are dreptate omul. Copşa Mică avea probleme cu apa de băut încă de când era doar o banală colonie muncitorească. După al doilea război mare, în localitatea mai existau doar câteva fântâni bune. Fabrica de negru de fum a otrăvit însă şi apa şi aerul şi sufletele. Oraşul a ajuns cea mai poluată aşezare din Europa. Între timp, i-a murit industria. Oamenii au scăpat de coşmar. Nu mai au feţele afumate şi nici casele. Fântânile au rămas, dar sunt împăienjenite şi seci. Pentru cei 6.400 de localnici, apa de băut este marea grijă. Cea de la robinet nu-i bună. Costă 4 lei metru cub şi... se opreşte des. Când am filmat, abia se limpezise la robinete. Şi ca la un semn, urbea s-a umplut de rufe agăţate la zvântat.

Apă îmbâcsită la robinete

-Dintr-un an calendaristic de 365 de zile, 200 avem apă, numită, în ghilimele. 50 de zile o putem numi apă şi 150 de zile o putem numi budă!

-De ce, doamnă?

-Fiindcă este foarte urâtă, foarte neagră! Pute! Ne distruge toate hainele, lenjeriile, centralele, tot.

Calvarul detaliat de Claudia îl trăiesc toţi. La bloc sau la curte, apa-i aceeaşi: îmbâcsită. Irită, îmbolnăveşte, miroase.

Remus Moldovan, localnic: Când se opreşte, apa e pericol social. Nu am cum să vă zic cum arată. Ca o cafe! Două zile nu poţi să speli haine, nimic la maşina de spălat. Că-i dezastru! -

Laura Şerpu, localnică: Ne iasă blânde pe noi!

-Ce-s alea blânde?

-Nişte bubiţe! Aşa se zice la noi în Ardeal: blânde! Nişte bubiţe şi ne mânâncă pielea! Ne afectează apa! Şi ne iasă mai multe blânde pe noi! Din cauza la apa asta murdară! Eu sunt operată şi pe cord deschis. Sunt destui oameni bolnavi în Copşa. De la apa asta ne îmbolnăvim mai tare! Cum e aşa de urâtă. Să găsească ei o metodă, să avem apă curată!

Oraşul are, totuşi, cişmele montate în jurul blocurilor. Primăria a săpat câteva puţuri la 30 de metri adâncime, în curtea liceului, şi pompează gratuit apă potabilă în nouă cişmele publice. Jumătate din oraş se serveşte din ele. Pentru băut şi clătit, haine şi covoare.

Cişmelele primăriei, salvarea populaţiei

-Vai de capul nostru! Noi ăştia bătrâni nu mai putem căra!

-Reţeaua noastră de apă, de la oraş, e foarte veche şi când ţi-e lumea mai dragă se mai sparge câte o ţeavă, mai ţine câteva zile până repară. Şi noi avem foarte noroc cu apa de la cişmea.

Primarul spune că apa pompată în cişmele este potabilă şi analizată zilnic. La cel mai mic semn că ceva nu este bine, se dă alarma.

-Dom' primar: acolo scrie că nu e bună pentru copii şi sugari. De ce?

-Pentru că dacă iese şi cu o fracţiune mică peste limitele normale la analize, atunci sunt diferite trepte. Şi nu riscăm. În momentul ăla oprim, până facem tot tratamentul. Asta înseamnă că are foarte puţine depăşiri. Nivelul de microorganisme care se dezvoltă la 24 de ore. Dar nu-i nimic periculos. Totuşi punem, pentru că dacă nu iese 100% analizele, noi punem afişul.

Parte bună din populaţia Copşei crede explicaţia edilitară şi consumă apa de la cimele... ca atare. Unii o fierb înainte, alţii... n-o beau deloc, convinşi că-i doldora de nisip.

-Pentru mâncare! De băut, nu! Apă plată! Păi numai piatră conţine!

-Merge asta la 5 litri!

-Asta se vinde cel mai bine?

-Da, da! Şi la 2 litri! La jumătate mai puţin!

-Asta pentru mâncare. Şi spălat vase. Când ţi-e lumea mai dragă, în Copşa rămânem fără apă.

-De ce credeţi dumneavoastră că Guvernul acesta nu vrea să trăiţi şi dumneavoastră decent? -Fiindcă ei au buzunarele pline şi nu-i interesează, în rest, de populaţie!

-Ce i-aţi spune unui ministru?

-Să vină să stea aici, în locul nostru, şi să vadă cum e traiul! Primarul se chinuie. S-a dus şi la Bucureşti. Dar degeaba: nu vor să ne lase să luăm apă!

Primarul e mers 360 de kilometri pe jos până la Guvern, în semn de protest

Într-adevăr. Pentru dreptul localnicilor din Copşa Mică la apă potabilă şi trai decent, primarul Mihalache a mers cu jalba-n proţap în capitală. Pe jos!

-11 zile, 360 de kilometri. Am trecut prin comunităţi mici care aveau aceeaşi problemă cu noi. Pe unde am trecut, trei sferturi au aceeaşi problemă ca noi!

A fost felul de protest al primarului faţă de indolenţa autorităţilor centrale. Nu a reuşit să impresioneze însă politicienii. Pelerinajul administrativ a fost un eşec. N-a obţinut nimic. S-a întors acasă... umilit şi amărât.

Daniel Tudor Mihalache - primar Copşa Mică: Am ajuns în Ministerul Mediului pe-o parte şi ministra, pe de altă parte, a plecat... unde? La Mediaş! La groapa de gunoi de la Mediaş. Cred că a plecat tocmai să nu se întâlnească cu mine! Politic, nu contezi cu 1.000 de voturi, 1.500 – 2.000 de voturi. Chiar nu contezi. Datorită numărului mic de voturi, n-a fost interes major pentru noi, ca localitate.

-Glumiţi!?

-Nu. A fost concluzia noastră: nu poate fi o naţiune contra ta. Că la un moment dat am zis: măi, Mediul ne dă amendă pentru că n-avem apă potabilă, DSP-ul ne amendează pentru că apa nu este OK. Pe altă parte ne amendează că deversăm apă poluată în râu.

Povestea este adevărată, chiar dacă pare ireală! Ca să intre în Uniunea Europeană, România s-a angajat, printre altele, să rezolve şi problema poluării de la Copşa Mică, să facă o staţie de epurare, să aducă şi canalizare şi apa bună de băut localnicilor. Ministerul Mediului a investit 7 milioane de euro în proiect. Când era 97% gata... a blocat finanţarea. La doi ani după ce Bruxellesul ne-a primit în grupul comunităţii civilizate, Guvernul a oprit lucrările. De atunci, adică de 10 ani, Ministerul Mediului, care a abandonat planul de introducere a canalizării şi apei potabile la Copşa Mică, amendează primăria locală pentru că nu are apă potabilă şi staţie de epurare.

Daniel Mihalache - primar Copşa Mică: Cam vreo 3.000 de euro pe lună e amenda!

-Deci, dumneavoastră, lunar, plătiţi amendă pentru că ministerul nu şi-a terminat un proiect?

-Exact! Discutam cu un director din Ministerul Mediului şi-a zis: Ce pretenţii are oraşul Copşa Mică să ceară bani ministerului? Ce profit aduce Copşa Mică? Copşa Mică a produs mulţi bani pentru Sibiu, pentru România, prin zinc şi plumb în detrimentul populaţiei. Lumea, în schimbul acestui salt economic pentru România, a plătit cu viaţa. Oamenii mureau foarte repede datorită condiţiilor de mediu din Copşa Mică.

Contractul cu Ministerul Mediului nu doar că a întârziat finalizarea lucrării, ci i-a şi interzis primăriei Copşa Mică să găsească o altă finanţare. Recent, consilierii locali au reuşit, totuşi, să rezilieze contractul păgubos cu statul român. Au făcut demersuri la Comisia Europeană şi-au găsit înţelegere şi bani pentru terminarea reţelei de apă şi canal.

Daniel Mihalache - primar Copşa Mică: Încă 9 milioane de euro a cerut operatorul de apă Comisiei Europene. Şi a fost aprobat! În 2020 cred că se începe lucrarea, în 2021 să sperăm că se va termina.

Până când vor intra în rândul lumii, localnicii din Copşa Mică pătimesc şi plătesc biruri către statul care le-a întors spatele. Autorităţile locale plătesc şi ele... amenzi pentru poluare. Ca să ştie exact ce amendă datorează Ministerului Mediului, primăria măsoară apa menajeră deversată în râu, printr-un contor amplasat în fosta zonă industrială.

-Noi depăşim valorile maxim admise. Pentru că e clar: în loc să trecem printr-o staţie de epurare, deversăm direct. Ei iau de aici.

-Contorul ăsta pentru ce-i?!

-Noi avem voie să deversăm aproximativ 12 litri pe secundă. Dacă nu avem un cititor, uite e 8,9, acum, o să ne pună valoarea maximă.

În acte, Copşa Mică este un oraş din Uniunea Europeană! În realitate, doar o localitate din Ardeal, abandonată de guvernele ultimelor decenii. Un loc ignorat de politicieni, unde oamenii... se chinuie să supravieţuiască.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri