REPORTAJ. Povestea Gânditorului de la Hamangia și a perechii sale

Fântâna Dragonului, o istorie ruinată. Cum arată astăzi monumentul ridicat în anii '50 de sute de deținuți din lagărele comuniste

Livratorul străin agresat în Popești-Leordeni și-a retras acuzațiile. Tinerii agresori s-au ales cu sancțiuni contravenționale

Ce spune jandarmul care a dat amenda la comemorarea Colectiv: „Nici nu vă imaginați ce mesaje am primit”

Nicușor Dan, în hohote de râs, din cauza lui Călin Georgescu. „Nu trebuie să ne lansăm în speculații”

Fritz: Reforma pensiilor speciale poate fi deblocată. Nu putem fi șantajați la nesfârșit ca unii să-și păstreze privilegiile

Ce spune Dominic Fritz, întrebat dacă miniștrii USR au făcut tot ce au putut ca să împiedice redimensionarea trupelor americane

Dominic Fritz critică poziția PSD față de Oana Gheorghiu: Un partid care se pierde în mize extrem de mici, dar face jocuri periculoase

Anchetă epidemiologică la 2 hoteluri din Băile Felix, după ce peste 20 de copii s-au simțit rău și 3 au ajuns la spital cu vărsături

Situație absurdă la Apele Române: Bani irosiți pe bonusuri pentru proiecte care nu s-au concretizat niciodată

Două statuete antice din ceramică, de mărimea unei doze de suc, au fost descoperite în urma cu 60 de ani într-un mormânt de lângă Cernavodă. Specialiștii cred că vechimea lor trece de 5000 de ani. În plus, măestria cu care au fost modelate depășește cunoștințele vremii. Un singur detaliu este cert atunci când vine vorba despre cele două opera de artă: sunt atât de valoroase încât nu ies niciodată din seiful Muzeului de Istorie din București fără o garanție de 10 milioane de dolari.

În iarna lui 2006, Banca Națională a emis bancnota de 200 de lei. Pe față, portretul filozofului Lucian Blaga. Pe verso, Gânditorul de la Hamangia, cea mai cunoscută statueta neolitică de la noi.

Gânditorul și perechea sa au fost aduse la suprafață în vara anului 1956 de o echipă de arheologi, condusă de Dumitru Berciu. Specialiștii se aflau deja în al patrulea an de săpături în zonă. Cu toate că totul era foarte bine cartografiat și notat, împrejurările exacte ale descoperirii nu sunt cunoscute nici până acum.

„Inițial, descoperirea nu a fost percepută ca atare așa cum o înțelegem noi astăzi pentru simplul motiv că figurinele erau sparte în mai multe bucăți”, explică Dumitru Popovici, arheolog, „gardianul Gânditorului”.

Mormântul era surpat, iar singurele fragmente salvate ca prin minune aveau să devină cele mai cunoscute statuete antice ale românilor.

„Sunt cunoscute, admirate, nu numai de publicul din România ci practic de publicul de pe mai multe continente, devenind o emblemă a unui patrimoniu arheologic extraordinar al acestui spațiu de la nord de Dunăre”, spune Dumitru Popovici.

Multe sunt întrebările care au însoțit până acum cele două artefacte. De ce au fost așezate într-un mormânt? Defunctul pe care îl însoțeau era poate chiar artistul? Au fost dintotdeauna la fel de speciale? Ce cunoștințe artistice aveau cei care le-au realizat, astfel încât au putut modela două statuete cu proporții perfecte, respectând principiul numărului de aur, care avea să fie cunoscut câteva secole mai târziu? Până acum, nici una dintre aceste întrebări nu a primit vreun răspuns.

În mai puțin de cinci ani de la descoperire, statuetele au devenit celebre în toată lumea și au ajuns să fie expuse în străinătate. Au ajuns la Paris, la Londra, la New York sau la Atena. După anii 90, o comisie UNESCO a inclus Gânditorul de la Hamangia într-o listă scurtă de 10 artefacte ale lumii care nu ar trebui să dispară niciodată.

Gânditorul și perechea lui fac parte din tezaurul național și pot fi văzuți la Muzeul de Istorie. Copii ale lor se vând la magazinele de suveniruri cu prețuri de la 3 lei până la 100 de lei. Cei mai renumiți artiști au reprodus micuțele statuete și au încercat să surprindă ceea ce nimeni nu a putut să dezlege până acum: misterul.