REPORTAJ. Două zile alături de un medic de terapie intensivă. Experiențele dramatice trăite într-o tură de 30 de ore de muncă
11 zile pe lună, cu ture de 24 de ore, unele chiar de 30! Așa arată în cifre epuizarea medicilor care îngrijesc pacienți COVID. Timpul pe care-l petrec acasă e tot mai puțin, își văd rar rudele și mai rar prietenii, iar pentru mulți vacanță înseamnă mai mult de 8 ore legate de somn. Și medicii ar avea nevoie de ajutor, dar spun că nu mai au timp să se gândească la ei.
Este ora 10, la Institutul Marius Nasta. Andreea Brutaru este medic specialist de terapie intensivă de anul trecut, când a dat examenul de specialitate. Au fost perioade în care a fost singurul medic din unitatea mobilă de terapie intensivă și avea în grijă viața a opt pacienți. Echipa Digi24 a întâlnit-o la finalul unei gărzi de 24 de ore. Epuizată și tristă, își încheia tura completând documentele unui pacient care decedase.
Andreea ar fi trebuit să meargă acasă, dar nu va pleca. Este 11 și, după mai bine de 24 de ore de muncă, se îmbracă din nou în combinezon pentru a întră în AȚI. Starea unui pacient s-a agravat și are nevoie de ajutor.
Medic: Suferim pentru fiecare pierdere
"Oboseala, epuizare, frustrare. Mergem înainte. Oarecum neputință de a face lucruri să meargă bine pentru pacientul care se agravează și decedează. Ne atașăm și suferim împreună cu familii pentru fiecare pierdere.
Cred că această epuizare psihică apare pe fond de oboseală cronică, prin suprasolicitare noastră, că nu avem medici în România suficienți pentru a asigura toate terapiile, plus această criză sanitară. Am avut luni în care am făcut și 11 gărzi. Adică 11 zile din 30 timp de 24 de ore", povestește medicul.
Medicul ajunge în ATI și își ajută colegii să stabilizeze pacientul. Deși ar trebui să plece, pentru că tura s-a încheiat, merge totuși să verifice și starea celorlalți bolnavi. Fiecare cu nevoia lui: unul nu mai suportă masca, altul cere încurajări ca să meargă mai departe, iar o strângere de mână din partea medicului face uneori mai mult decât tratamentul.
"Dacă aveți vreo problemă, discutăm împreună. N-o să vedem progres de pe o zi pe altă, de la o ora la altă. Asta e boală și e o recuperare lungă. Important e să mergem spre bine și să facem pași spre bine. Nu vreau să cadeți psihic. E foarte important să stați bine psihic", îi spune unei paciente.
După ce o încurajează pe această, o altă are nevoie de ea. Spune că nu mai suportă masca.
Medic: Ce vă supără? Ne spuneți?
Pacientă: Nu mai suport! Să vină doamna doctor!
Medic: Păi, eu sunt doamna doctor. Eu sunt!
Pacientă: Eu nu mai pot...
Medic: Dar n-o punem permanent! Ascultați-mă! O punem 2-3 ore, o dăm jos, stați 2-3 ore. Nu mai stați în permanență cu ea. M-ați înțeles? Nu vreți să plecați acasă?
Pacientă: Ba vreau să plec acasă, dar nu mai suport masca!
Andreea simte că, de multe ori, suferințele pacienților o lasă fără aer. Medicii sunt primii către care se îndreaptă strigătele de ajutor ale bolnavilor și asta îi copleșește.
"Uneori mai venim și la geam să ne deconectam, să simțim, dacă pot spune prin acest costum, o gură de aer proaspăt", spune ea.
Într-un alt salon, pe Andreea o mai așteaptă un pacient. Este un coleg de-al ei, medic pneumolog. Este primul pacient căruia îi dă o veste bună.
Medic: Știti că ați ieșit negativ la testul Covid, da?
Pacient: Asta mă bucură.
Este ora 12, Andreea și-a verificat toți pacienții și se pregătește pentru a doua oară să plece acasă.
Medicul Andreea Brutaru: Va trebui să merg să-i spun doamnei doctor Cadăr exact ce s-a petrecut aici, pentru că dansa rămâne. După care voi merge acasă.
Reporter Digi24: După câte ore de stat aici?
Medic: Nu știu cât este ceasul acum.
Reporter Digi24: 12.
Medic: Ora 12. Cam 30 de ore.
Însă nici de această dată, Andreea nu reușește să plece acasă. Alți pacienți au nevoie de ea.
Ce povestește Andreea se vede și în fața spitalului. Ambulanțele vin unele după altele.
E deja ora 14. Medicul a pierdut șirul orelor petrecute în spital. Pleacă spre casă. Obosită și cu gândul tot la bolnavi. Pacienții nu știu cum arată Andreea. Îi pot vedea doar ochii și îi aud vocea sigură, niciodată ezitantă și asta îi liniștește. Specialistul de terapie intensivă nu e doar un cadru medical, e și psihologul bolnavilor care, fără familii alături, au nevoie de cineva cu care să împartă suferința. La doar 30 de ani, Andreea e o forță în fața celor pe care-i tratează. Își permite să aibă temeri, slăbiciuni și frici doar când rămâne singură.
"Rămân acasă și-mi aduc aminte, mă gândesc la ei, la ce-mi povestesc... variante cum să-i îmbărbătez mai mult.. În orele libere o să merg acasă și o să dorm, e singură mea dorința. Nu am absolut nimic de mâncare acasă, nu mă simt capabilă să mă opresc într-un magazin aglomerat și să fac cumpărături, prefer să dau comandă de ceva", povestește medicul.
Se gândește și la colegul ei de la Timișoara care s-a sinucis și la ce înseamnă pentru rezidenți să lucreze în secțiile COVID, chiar de la început de drum. Fără ei multe secții ar fi nefuncționale: Pentru rezidenții care sunt la început e un impact destul de mare pentru că n-au fost familiarizați cu o astfel de situație. Cei care sunt acum rezidenți de anul 1 e un impact destul de mare pentru ei să văd un procentaj atât de mare de mortalitate. Mai mult că sigur aceste pierderi omenești în față bolii au un impact destul de mare.
În drumul către casă Andreea observă și oamenii de pe stradă, unii fără mască, și să gândește că oricând i-ar putea deveni pacienți.
Este ora 14:30 și Andreea ajunge în sfârșit acasă. Trebuie să-și recapete forțele pentru a două zi, când merge din nou la spital. Viața să a căpătat o rutină obositoare și apăsătoare, care are în centru spitalul și salvarea pacienților.
Medic: Am renunțat la timpul liber
"Am renunțat la timpul meu liber, la prietenii mei, la minivacante. M-am concentrat pe statul acasă și să mă odihnesc foarte mult", spune medicul.
A renunțat la multe pentru viața din spital, inclusiv la discuțiile lungi pe care le avea cu părinții.
"Sunt scurte momentele pe zi când putem să vorbim, cel mai mult vorbim seară, când sunt și ei acasă, sunt și eu. Mai am câteva mesaje de încurajare din partea lor. Îmi spun să fiu puternică, că-s copil bun, tot copilul lor sunt și la vârsta asta și să am grijă la ce fac", afirmă Andreea Brutaru.
Deși a ieșit dintr-o tură de 30 de ore, a două zi, la 7.30, trebuie să fie din nou la spital. Pacienții au nevoie de ea.
"Ăsta e gândul cu care mă trezesc înainte să ajung la spital, să fie pentru ei o zi mai bună cu vești mai bune. Tot ce îmi doresc e că toți cei care lucrăm în sistemul de sănătate să ne găsim puterea necesară să continuăm", adaugă medicul.
Editor : G.M.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
