Șapte păcate capitale ale Fondului Suveran de Investiții

Lansat cu denumire atrăgătoare, Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI) n-are decât două alternative. Fie va pune la pământ câteva zeci de companii de stat, unele profitabile,  - după cum susține opoziția, fie va reprezenta un colac de salvare pentru economie și investițiile acesteia,   după cum promit inițiatorii. Semnele de întrebare sunt numeroase. Sunt cel puțin șapte mari probleme ale acestui Fond.

Care sunt temerile și punctele de critică?

Elementul politic. Riscul este de control politic al FSDI și de numire în mod arbitrar a celor care vor decide soarta acestuia.

În mod normal numirea membrilor Consiliului de Supraveghere ar trebui făcută în conformitate cu prevederile OUG 109 din 2011- a guvernanței corporative. Ordonanță care însă nu a fost niciodată pe placul guvernării PSD. În toamna anului trecut, Guvernul propunea o listă lungă de companii care să primească derogare de la prevederile ordonanței. Nici în cazul de față derogările nu lipsesc. Florin Cîțu, economist și vicepreședinte PNL explică:  ”În primii ani conducerea se numeşte “derogare de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. l09/2011, cu modificările şi completările ulterioare, primii membri ai Consiliului de Supraveghere se numesc temporar de către acţionar prin Ordin al ministrului finanţelor publice. Dacă nici acum nu v-aţi lămurit de “profesionalismul” acestui om (ministrului de Finanțe – n.red.)”, spune retoric economistul Florin Cîțu, vicepreședinte PNL.

Pentru un Fond care pornește la drum cu un capital de nouă miliarde de lei, selecția administratorului este un punct central.

„Procedura de selecţie a administratorului este cea mai problematică treabă. La ce nivel scăzut de încredere are acest guvern e greu de crezut că are intenţii bune cu Fondul Suveran. Deşi există şi în alte ţări fonduri asemănătoare, acestea sunt de multe ori puşculiţe pentru viitor sau structuri care să promoveze capitalul naţional în străinătate. Nu cred astăzi că avem suficienţi români competenţi care să vrea să lucreze cu PSD pentru a administra fondul eficient şi care să promoveze capitalul românesc cum nu cred de fapt că ăsta e scopul real. În ceea ce priveşte administratorii internaţionali, am mari dubii că vor găsi pe cineva în care să aibă încredere actualul guvern”, spune pe situl său de socializare profesorul de economie Tănase Stamule, prodecan al unei facultăți a ASE București.

Selecția investițiilor. Fondul a fost înființat pentru a derula proiecte ample de investiții care ar fi greu de finanțat de un stat ale cărui resurse sunt orientate spre scopuri sociale, electorale etc. Aici apar insă două probleme. Cine va face selecția? Vor fi proiectele bancabile?  Care va fi câștigul asigurat FSDI de către proiectele ajunse la maturitate?

Spre exemplu de unde știm că, în lipsa controlului unei instituții internaționale sau a unor consultanți angajați de stat,  banii  FSDI nu vor ajunge participație a părții române într-un parteneriat public privat fără succes. Câți bani poți obține înapoi din construirea unui spital, după cum își propune Guvernul?

Se va supune FSDI procedurilor de achiziție publică asemenea oricărei alte companii ce este autoritate contractantă?

Pachetele de acțiuni. Aici există alte probleme. Structura pachetelor de acțiuni deținute de FS este foarte diferită. Companii foarte profitabile, precum Hidroelectrica, sunt băgate în FSDI alături de adevărate găuri negre precum CFR SA. Legea spune că pierderile companiilor se suportă de acționari. Nu este cumva înfiinţarea FS o formă de salvare de la faliment a unor companii precum CFR?

Legalitatea înființării FSDI.  Însăși înființarea FSDI este dubioasă, având la bază mai multe derogări, inclusiv de la prevederi ale pieței de capital. Statul face rost de acțiuni pentru FSDI dând derogări de la lege, în loc să cumpere acțiunile de pe piața de capital, spune Florin Cîțu. „Pentru a face transferul de proprietate al acţiunilor către FSDI statul îşi dă “derogare de la prevederile Legii nr.297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor aduse aport la capitalul social al FSDI care sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se va realiza în baza prevederilor art.98 alin.(l) din Legea nr.31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile art.37 din Legea nr.24/2017 nu sunt aplicabile” Pe scurt, statul nu vrea să cumpere acţiunile din piaţă şi să le vândă FSDI cum facem noi restul. Îşi dă derogare de la lege. Şi mai şi spune în lege ca nu va avea o poziţiei discriminatorie în piață. Oricum acest fond se foloseşte de derogări de la 6 legi pentru a se înfiinţa”, spune Cîțu

Cazul Fondului Proprietatea. FSDI riscă să o ia pe urmele Fondului Proprietatea. Să ne reamintim. Fondul a fost format cu pachete minoritare de acțiuni deținute de companii de stat. Acum Fondul Proprietatea le vinde și împarte banii acționarilor cu titlul de dividende excepționale. Puțin câte puțin FP dispare din peisaj și, probabil, va fi dizolvat în câțiva ani. De ce nu s-ar întâmpla același lucru și cu FSDI? Nu există cumva riscul ca pachetele de acțiuni să fie vândute netransparent iar banii obținuți să acopere deficitul bugetar?

Profesorul Tănase Stamule spune însă că paralelele cu FP nu pot fi făcute. „Multă lumea face o comparaţie cu Fondul Proprietatea. Din start acestea nu sunt comparabile. FP a primit pachete minoritare la companii foarte mari şi mai pe nicăieri nu a fost la decizie. În plus FP are ca misiune retragerea treptată din piaţă şi rambursarea acţionarilor în funcţie de ce aveau la Fond. Fondul Proprietatea probabil că va dispărea în câţiva ani pentru că nu mai are mult până să îşi atingă obiectivul.”

Lichiditățile FSDI. Fondul pleacă la drum cu un capital format din lichidități ale Trezoreriei și își rotunjește activele inclusvi prin emisiuni de obligațiuni. Ori de regulă fondurile de investiții sunt pornite cu excedente de lichidități ale unui stat,  cu venituri extraordinare ale acestuia, cum sunt cele obținute din privatizare, iar emisiunile de obligațiunile sunt susținute de o situație financiară puternică a Fondului în cauză și de o echipă profesionistă de manageri. Nu este cazul FSDI.

”Finanţarea Fondului se va face cel mai probabil din buffer-ul din Trezorerie şi nu din privatizări sau vânzarea de pachete minoritare. Acestea necesită timp iar de bani e nevoie imediat. Relocarea din trezorerie a câtorva miliarde de lei şi transferarea lor la Fond va duce implicit la dispariţia unei sume mari de cash de pe piaţă inter-bancara şi implicit la creşterea ROBOR”, spune profesorul de la ASE.
”Oameni care nu şi-au asumat niciodată un risc în viaţă, nu au tranzacţionat nici măcar o acţiune spun că FSDI are ca sursă de venit tranzacţionarea de instrumente financiare emise de alte entităţi. Vai de capul nostru. Ăştia pierd capitalul în primele zile de funcţionare. Iar pentru asta chiar au nevoie de autorizaţie de la ASF. Să emită obligaţiuni? Pentru asta au nevoie de rating”, spune și Florin Cîțu.

Pierdere de venituri la buget. Acesta este un alt risc cum în prezent dividendele plătite de companiile de stat sunt venituri la buget. ”România are cel mai mic buget raportat la PIB din toată Uniunea Europeană. Astfel doar 25% din tot ce se produce în România devine buget public ceea ce spune că avem pe undeva şi printre cele mai mici taxe din UE. Această situaţia mai era compensată prin veniturile nefiscale, respectiv 2-3% din PIB care erau de fapt dividentele de la companiile de stat. Dacă aceste companii trec la Fond deficitul poate exploda anul viitor. Anul ăsta oricum nu e timp”, afirmă profesorul de la ASE București

Există și economiști optimiști

De principiu însă, ideea unui Fond nu este greșită din start, iar modul de implementare pare a face diferența. În urmă cu doi ani, Lucian Anghel, șef al Bursei de Valori București lăuda ideea. ”De ce este importantă crearea unui fond suveran de investiţii pentru România? Consider că este esenţial ca fondul acesta să nu aloce bani din buget, pentru că avem o problemă din ce în ce mai mare pe investiţiile de la buget, exclusiv prin deficitul acela de 3%, pe cheltuielile suplimentare pentru apărare. Toate aceste lucruri ne vor aduce în situaţia în care România va avea din ce în ce mai puţini bani să investească pe termen lung. Acest fond asigură, partajează o sumă de bani pentru investiţii, iar suma aceasta principală vine din listări. Dacă ne uităm la Polonia, cred că este un exemplu de succes", spunea atunci Lucian Anghel.