Controversele impozitului forfetar

Dragoș Anastasiu: Nu putem spune acum dacă se măresc sau nu taxele. „În acest moment, încă mai aruncăm piesele pe masă”

Sorin Grindeanu: Toate scenariile sunt pe masă, de la premier PSD până la a merge în opoziție

Nicușor Dan: Sunt foarte fericit că toate partidele cu care discutăm vor să intre la guvernare. Întâlnirea de la Cotroceni, amânată

Florin Cîțu, despre măsurile fiscale dezbătute de partide: „Par luate din manualul lui Liviu Dragnea”

Dosarul tragediei din secția ATI Piatra Neamț a ajuns în instanță după 5 ani. Incendiu provocat de o lumânare aprinsă, zece victime

Peste 130 de accidente pe trotinete electrice, de la începutul anului. Mersul în tandem și pe trotuar, interzise

Furnizorii din energie cer tarife duble după expirarea plafonării. Cum vor arăta facturile de la 1 iulie

Infractorul francez capturat în România este considerat prea periculos pentru a fi dus la tribunal. Cum va fi audiat

Început de sezon cu tarife de parcare de patru ori mai mari, pe litoral. Cât costă acum o oră de parcare în stațiunea Mamaia

În ultima variantă, forfetarul a fost un impozit minim pe cifra de afaceri. De exemplu, în cazul unei societăți comerciale mici, patronul trebuia să plătească o sumă de 500 de euro anual, indiferent dacă avea sau nu profit. Poate și din această cauză a fost numit în acea perioadă „impozitul pe pierdere”.

Impozitul forfetar a funcționat un an și jumătate - din mai 2009 până în octombrie 2010. La o analiză atentă se poate spune că nu a fost chiar un impozit forfetar, pentru că nu ținea cont de categorii profesionale, ci a fost un impozit generalizat pentru întreaga economie.

Este responsabil pentru falimentul a peste 150.000 de firme, așadar a fost un șoc pe care l-a produs această formă de impozitare.

În acest moment există în Parlament un act normativ înaintat pentru dezbatere și se analizează posibilitatea înființării unui nou impozit forfetar, dar care să țină cont și de domeniul de activitate și de mărimea firmei. Pentru o cafenea din centrul istoric al Capitalei, de exemplu, patronul trebuie să scoată din buzunar 8.000 de lei pe an.