Risipa statului, inclusă în factură

Pericolul din mare, în plin sezon estival: gropi adânci la doar câțiva metri de mal

Bolojan, despre tăierile de personal din instituțiile de stat: „Uneori, cei din posturile de conducere sunt cât cei care lucrează”

Patru oameni au fost răniți într-o explozie la Bacău

Jandarmii înarmați la metrou au dat naștere unor teorii ale conspirației. Ce spun oamenii care s-au întâlnit cu ei în stații

Cătălin Drulă, despre planul AUR de a forma un guvern cu PSD: „În business există o expresie – preluare ostilă”

Alexandru Rogobete îl apără pe managerul Spitalului Floreasca. Documentele care contrazic declarațiile ministrului

Pasajul Basarab, dezastru pe bani publici. Proiect de peste 285 de milioane de euro, degradat după 14 ani fără recepție

Un deținut condamnat pentru act sexual cu un minor a evadat din penitenciar

„Economia răsfățului”: Cum au ajuns micile plăceri pe care ni le oferim să crească consumul în perioade de incertitudine

În urmă cu aproape trei ani Victor Ponta îşi pregătea campania electorală cu o finanţare de peste 25 de milioane de euro pentru gazoductul Iaşi-Ungheni.

Deşi conducta de 42 de kilometri a fost construită, România nu exporta gaz pe sub Prut, iar şeful Transgaz se încurcă în explicaţii.

Petru Văduva, director general al Transgaz: „Orice leu pe care îl bag într-o investiţie se reflectă direct asupra tarifului. Dacă nu curge gaz prin acea conductă pe care o construiesc, vom aduce un prejudiciu foarte mare consumatorului român. Conducta Iaşi-Ungheni, acolo unde statul român şi Transgaz au investit nişte milioane de euro şi prin care nu curge gaz. (Putem trage concluzia că suntem noi toţi prejudiciaţi?) Înţeleg foarte bine întrebarea fiindcă o primesc destul de des, dar dacă nu începem undeva niciodată nu o să ajungem undeva”.

România a pierdut în acelaşi fel aproape 40 de milioane de euro care s-au dus pe vizite oficiale şi studii cu un alt gazoduct: Nabucco. Autorităţile nu mai urmăresc firul acestor cheltuieli şi nici tragerea la răspundere a celor care au irosit banii.

Exemplele nu se opresc aici, din păcate: reactoarele 3 şi 4 aşteaptă de peste 25 de ani finanţare. Singura realizare din ultimul sfert de secol este că mai multe guverne au plătit milioane de euro pe hârtii şi promisiuni. Investitorii chinezi prezentaţi ca salvatorii acestor proiecte în 2013 încă negociază...

Remus Borza, administrator Hidroelectrica: „S-au mai cheltuit vreo 32 de milioane de euro pe grupul 3 şi 4 de la Cernavodă tot pe compania de proiect şi pe consultanţă, deci de ce să nu se cheltuiască vreo 5 milioane şi pe Tarniţa?”

Din 1994 statul a făcut patru studii de fezabilitate pentru hidrocentrala Tarniţa, de lângă Cluj. Acum funcţionează inutil o companie de proiect cu 19 angajaţi care primesc 7.500 de lei salariu mediu. Adică alţi bani cheltuiţi inutil pentru proiecte pierdute sau amânate de stat.

Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei: „Societăţile de stat nu-şi mai pot permite să risipească bani aiurea”.

Din luna august a anului trecut autorităţile nu au mai vorbit nimic de proiectul de peste un miliard de euro al hidrocentralei Tarniţa.