Criza rachetelor din Cuba: Noi documente dezvăluie cât de aproape a fost lumea de o catastrofă nucleară
Comandantul unui submarin sovietic înarmat nuclear s-a panicat și a fost foarte aproape să lanseze o torpilă nucleară în timpul crizei rachetelor din Cuba acum 60 de ani, dezorientat fiind de tacticile agresive ale Statelor Unite, potrivit unor noi documente publicate de Arhiva Securității Naționale din SUA.
Documentele recent publicate pentru prima dată în limba engleză reprezintă singura sursă publică a relatărilor lui Vasili Arhipov, șeful de stat major al brigăzii de submarine care se afla la bordul B-59 în momentul de cumpănă al crizei și care l-a ajutat pe căpitanul Savițki să evite decizia catastrofală de a lansa un atac nuclear.
Arhipov și-a împărtășit amintirile despre incident în timpul unei conferințe de aniversare a 35 de ani de la eveniment, organizată la Moscova pe 14 octombrie, 1997, scrie The Guardian.
Mulți istorici sunt de acord că 27 octombrie 1962, cunoscută drept „Sâmbăta Neagră”, a fost ziua în care lumea s-a apropiat cel mai mult de un dezastru nuclear, atunci când forțele americane au impus o blocadă împotriva Cubei pentru a împiedica Uniunea Sovietică să mai aducă rachete pe insulă.
În aceeași zi, un avion de spionaj american U-2 a fost doborât deasupra insulei și un altul a dispărut deasupra Siberiei când pilotul s-a rătăcit.
La șase decenii de la „cea mai periculoasă zi a lumii”, evenimentele de săptămâna trecută când un avion de luptă rusesc a lansat o rachetă în apropiere de un avion de recunoaștere britanic Rivet Joint deasupra Mării Negre a scos în evidență din nou cât de ușor ar putea un accident sau o greșeală de calcul să declanșeze o criză scăpată de sub control.
Salve de tun, grenade anti-submarin și arme îndreptate asupra submarinului rusesc
Arhipov a descris scena crizei din anii '60: „Zboruri ale avioanelor la doar 20-30 de metri deasupra turnului de comandă al submarinului, folosirea reflectoarelor puternice, salve din tunurile automate (peste 300 de proiectile), grenade anti-submarin aruncate, distrugătoare care au tăiat calea submarinului la o distanță periculos de mică, arme ațintite în direcția submarinului”.
Arhipov a spus că unul dintre avioanele americane „și-a pornit reflectoarele puternice și i-a orbit pe oamenii din [turnul de comandă] așa încât îi dureau ochii. A fost un șoc. Comandantul nu putea practic să dea niciun ordin, nici nu puteau să înțeleagă ce se întâmplă.”
„Comandantul ar fi putut fără să gândească, din instinct, să ordone o 'scufundare de urgență'; apoi, după submersiune, întrebarea dacă avionul trăgea în submarin sau în jurul său nu ar fi fost în mintea nimănui. Asta înseamnă război.”
Cu toate că Arhipov a încercat să nu dea atât de mare importanță rolului său în acest incident și să minimizeze riscul ca Savițki să fi luat decizia de a lansa torpila cu focos nuclear a submarinului, Svetlana Savranskaia, directorul programelor rusești ale arhivei americane, l-a intervievat pe un alt comandant al aceleiași brigade de submarine, Riurik Ketov, care a spus că Savițki era convins că sunt atacați și că războiul cu SUA începuse deja.
Comandantul s-a panicat și a ordonat o „scufundare de urgență” și pregătirea torpilei nucleare. Însă, din cauză că unul dintre ofițeri îi stătea în cale, Savițki nu a putut să coboare imediat pe scările înguste ale turnului de comandă și, în acele momente de ezitare, Arhipov a realizat că forțele americane nu atacau, ci semnalizau și trăgeau în mod intenționat în preajma submarinului.
„L-a strigat pe Savițki și a spus: 'calmează-te, uite că semnalizează, nu atacă, hai să semnalizăm înapoi'. Savițki s-a întors, a observat situația, a ordonat ofițerului de semnalizare să semnalizeze înapoi”, a spus Savranskaia, care a adăugat că alți doi ofițeri ar fi trebuit să confirme ordinul lui Savițki înainte ca torpila nucleară să poată fi lansată.
Tacticile agresive folosite de vânătoarele de submarine americane au contribuit la „Sâmbăta Neagră”
Directorul arhivei din Statele Unite, Tom Blanton, a spus că tacticile agresive folosite de vânătoarele de submarine americane au contribuit la cel mai tensionat moment al Războiului Rece.
La o conferință în Havana în 2002, John Peterson, un locotenent de pe USS Beale, distrugătorul care s-a apropiat cel mai mult de submarinul rusesc, a spus că el și echipajul urau ordinele pe care le primiseră de a folosi doar grenade anti-submarin de antrenament, acestea făcând doar un zgomot puternic și nimic mai mult.
În schimb, militarii americani au pus grenade de mână în tuburi de hârtie igienică pentru a amâna declanșarea lor până când grenadele se scufundau vreo două sute de metri și explodau lângă submarin.
Ofițerul de informații de semnalizare al rușilor din submarinul B-59, Vadim Orlov, a spus că experiența era ca atunci când ai fi într-un butoi de petrol care este lovit cu un baros.
Ofițerii și echipajul erau deja extenuați. Au navigat din nordul extrem al Rusiei în submarine care nu erau adaptate la apele calde. Temperaturile din interiorul compartimentului motorului se ridicau până la 65 de grade Celsius, nivelurile de dioxid de carbon erau de câteva ori mai mari decât în mod obișnuit și mai era foarte puțină apă de băut, își amintește Arhipov.
Avioanele de spionaj americane - unul doborât, altul dispărut
Când avionul de spionaj a dispărut deasupra Siberiei pentru că pilotul s-a rătăcit atunci când a fost orbit de aurora boreală și păcălit de o defecțiune a busolei în apropierea Polului Nord, americanii au trimis avioane de vânătoare F-102 pentru a veni în ajutorul U-2-ului dispărut.
Ceea ce nu știau șefii de stat major americani era că rachetele cu care erau înarmate avioanele erau încărcate cu focoase nucleare din cauză că nivelul de alertă fusese ridicat la Defcon 2.
La doar câteva minute după ce au dat ordinul ca avioanele să plece în misiune, generalii americani au primit știrea că un alt avion de spionaj a fost doborât deasupra Cubei și au presupus imediat că fusese o acțiune agresivă intenționată a Moscovei.
În realitate, ordinul fusese dat în mod independent de doi generali sovietici aflați în Cuba. În plus, americanii nu știau că rachetele rusești care erau deja în Cuba aveau 80 de focoase nucleare atunci când au recomandat ca SUA să bombardeze și să invadeze Cuba.
Recomandarea a fost respinsă de președintele John Kennedy, în condițiile în care negocierile cu reprezentanții sovietici, unii dintre ei aflându-se într-un restaurant chinezesc de la Washington, erau în plină desfășurare. În urma discuțiilor s-a luat decizia retragerii rachetelor sovietice din Cuba și cele americane din Turcia.
Istoria s-ar putea repeta în războiului din Ucraina
Sâmbăta Neagră „ne aduce aminte că motivul principal pentru care am scăpat din situații de acest gen în trecut este că am avut noroc”, a spus Tom Collina, directorul Ploughshares Fund, un grup care susține dezarmarea.
În incidentul din Marea Neagră de la finalul lunii septembrie, forțele aeriene rusești au spus că lansarea rachetei în vecinătatea avionului de recunoaștere britanic a fost rezultatul unei defecțiuni tehnice.
Oficialii britanici nu sunt foarte convinși că incidentul a fost un accident, dar în comunicațiile interceptate controlorii ruși ai traficului aerian au părut șocați de ceea ce s-a întâmplat, ceea ce sugerează că dacă incidentul a fost o demonstrație de forță intenționată, ea a avut loc în urma unei decizii luate de pilot și nu de Moscova.
„Lecția pe care ar fi trebuit să o învățăm în 1962 este că oamenii sunt predispuși la erori și că nu ar trebui să combinăm crize cu oameni predispuși la erori cu arme nucleare”, a spus Collina. „Și totuși, iată-ne din nou în aceeași situație.”
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
