De ce Israelul nu își va atinge obiectivele în Iran fără o invazie terestră sau implicarea directă a Statelor Unite (Foreign Affairs)
Data publicării:
Fără o invazie a trupelor israeliene în Iran și fără ajutorul militar al Statelor Unite, în special prin atacarea instalațiilor nucleare subterane cu bombe anti-buncăr, șansele ca Israelul să își atingă obiectivele în războiul contra Iranului sunt foarte mici. Colaj foto: Profimedia Images
Israelul a condus o campanie de bombardamente aeriene asupra Iranului în ultima săptămână pentru a realiza ceva ce nicio altă țară nu a mai reușit vreodată: să răstoarne un guvern și să distrugă principalele sale capacități militare, fără implicarea forțelor terestre, scrie Foreign Affairs într-o analiză care arată că încrederea exagerată a Israelului în armele sale de mare precizie și operațiunile serviciilor secrete nu o va ajuta să își atingă obiectivele în Iran, care ar putea deveni o forță și mai periculoasă în urma acestui război.
Statele Unite nu au reușit niciodată să obțină rezultate asemănătoare cu cele pe care Israelul și le-a propus în Iran doar prin bombardamente aeriene, după cum se poate vedea din Al Doilea Război Mondial, Războiul din Coreea, Războiul din Vietnam, conflictele din Iugoslavia sau Războiul din Irak.
Nici Uniunea Sovietică nu a reușit să obțină mai mult doar prin bombardamente aeriene în Afganistan, Cecenia sau Ucraina, iar Israelul nu a condus o astfel de campanie militară în precedentele conflicte din Irak, Liban, Siria sau Gaza.
Israelul a obținut numeroase victorii tactice folosind forța aeriană, arme de mare precizie și operațiuni spectaculoase ale forțelor speciale și serviciilor secrete după atacul Hamas din 7 octombrie 2023.
Armata israeliană a asasinat lideri importanți ai forțelor susținute de Iran în regiune, inclusiv o mare parte din conducerea grupării Hezbollah și a distrus multe din sistemele de apărare antiaeriană și lansatoarele de rachete iraniene.
Liderii israelieni cred că pot opri progresul nuclear al Iranului și că pot răsturna regimul de la Teheran mizând doar pe atacuri aeriene și operațiuni ale serviciilor secrete. Foto: Getty Images
În ultimele atacuri, Israelul i-a ucis pe liderii militari de top ai Iranului, a distrus centre importante de comunicații folosite de regimul de la Teheran, a degradat capacitatea economică a Iranului și a afectat serios programul său nuclear.
Dar, cu toate că Israelul continuă să obțină astfel de succese limitate, țara pare că a căzut în „capcana bombelor inteligente” – o încredere exagerată în armele de mare precizie și operațiunile serviciilor secrete ce îi face pe liderii israelieni să creadă că pot opri progresul nuclear al Iranului și chiar că pot răsturna regimul Republicii Islamice, sacrificând însă securitatea Israelului.
Oricât de intense și precise ar fi bombardamentele aeriene ale Israelului, ele nu vor putea distruge complet programul nuclear al Iranului și nici nu vor deschide calea înspre o schimbare de regim la Teheran.
Fără o invazie terestră, care este puțin probabilă, sau implicarea directă a Statelor Unite, o situație pe care Trump s-ar putea să încerce să o evite, victoriile militare ale Israelului în Iran și în alte părți din Orientul Mijlociu ar putea fi de scurtă durată.
Cele trei mari obstacole în calea distrugerii programului nuclear al Iranului
Israelul întâmpină trei mari obstacole în încercarea de a distruge programul nuclear iranian. În primul rând, cele mai multe centre folosite în acest scop de Iran, inclusiv instalațiile de îmbogățire a uraniului, se află adânc în subteran.
Liderii militari ai Israelului par să fi recunoscut faptul că o operațiune decisivă asupra bazei nucleare subterane de la Fordo ar fi imposibilă fără ajutorul Statelor Unite.
Dar chiar dacă bombele anti-buncăr dezvoltate de SUA ar fi capabile să distrugă chiar și cele mai bine ascunse încăperi ale bazei iraniene din Fordo, America și Israelul ar avea multe alte obstacole de depășit înainte de a putea elimina total capacitatea Iranului de a produce arme nucleare.
În plus, în loc să rezolve problema o dată pentru totdeauna, implicarea directă a Statelor Unite ar face din trupele americane o posibilă țintă a atacurilor armatei iraniene.
Chiar dacă bombele anti-buncăr ale americanilor ar fi capabile să distrugă instalațiile nucleare subterane ale Iranului, SUA și Israelul ar avea multe alte obstacole de depășit ca să elimine complet capacitatea Teheranului de a produce arme nucleare. Captură video: X / U.S. Department of Defence
Al doilea obstacol îl reprezintă centrala nucleară Bushehr din sudul Iranului. Reactorul poate fi modificat pentru a produce plutoniu, care apoi poate fi folosit în armele nucleare. Riscul nu poate fi complet eliminat cât timp acel reactor există.
Dar dacă Israelul ar distruge reactorul, riscă să declanșeze un nor radioactiv de genul celui emis după dezastrul de la Cernobîl. Orașul Bushehr are 200.000 de locuitori, însă și multe alte centre urbane din regiunea Golfului Persic ar putea fi afectate.
Al treilea obstacol îl reprezintă incertitudinea legată de capacitatea Iranului de a-și reface stocurile de uraniu îmbogățit, în condițiile în care Israelul nu va putea inspecta în detaliu cât de mult au fost afectate bazele iraniene în timpul bombardamentelor.
Astfel, temerile privind continuarea în secret a programului nuclear iranian vor persista, ceea ce amintește de situația care a dus la trimiterea de către SUA a trupelor terestre în Irak în 2003 în căutarea unor arme de distrugere în masă care de fapt nu existau.
Este nevoie de mai mult decât de bombardamente aeriene pentru a răsturna un guvern
Schimbarea regimului de la Teheran este un alt obiectiv extrem de ambițios al Israelului. Misiunea ar necesita nu doar eliminarea întregii conduceri iraniene și înlăturarea fundamentaliștilor de la putere, ci și instalarea unui guvern pașnic dispus să renunțe definitiv la programul nuclear.
Israelul ar trebui, în acest scenariu, să reușească ceea ce Statele Unite și Marea Britanie au realizat atunci când au susținut o lovitură de stat militară în 1953 care l-a răsturnat de la putere pe liderul iranian ales democratic, Mohammad Mosaddegh, înlocuindu-l cu regimul-marionetă al lui Mohammad Reza Pahlavi, care era susținut de Occident.
Dar spre deosebire de precedentele lovituri de stat susținute de forțe străine, Israelul ar trebui să se bazeze pe bombardamentele aeriene ca principală armă în răsturnarea actualului regim, în locul unui grup local de lideri militari sau civili.
Puterea aeriană, chiar și atunci când a fost susținută de o rețea puternică de servicii de informații, nu a răsturnat niciodată un guvern. În cele peste 40 de bombardamente strategice lansate de la Primul Război Mondial și până la Războiul din Golf din 1991, astfel de atacuri aeriene nu au convins niciodată civilii să iasă în stradă în număr destul de mare pentru a putea amenința guvernul aflat la putere.
„Războiul orașelor” dintre Tel Aviv și Teheran, cu rachete lansate de ambele părți asupra unor zone dens populate, va produce tot mai multe victime în rândul civililor. Foto: Profimedia Images
Când SUA au încercat prima „decapitare de mare precizie”, avându-l ca țintă pe dictatorul libian Muammar Gaddafi, bomba a lovit cortul liderului după ce acesta ieșise din el. În urma atacului, Gaddafi a susținut că fiica lui a fost ucisă, având să se răzbune mai târziu prin atentatul cu bombă asupra zborului Pan Am 103 în care au murit sute de civili.
Tot America a încercat apoi să îl ucidă pe liderul irakian Saddam Hussein cu bombe de mare precizie în 1991, 1998 și 2003, însă doar trimiterea trupelor terestre în Irak a pus capăt regimului său.
Chiar și atunci când bombardamentele aeriene l-au ucis pe principalul lider al forțelor inamice, rezultatul rareori a fost cel dorit. Rusia l-a ucis pe liderul cecen Djohar Dudaev cu rachete ghidate în 1996. În locul lui a venit un lider încă și mai radical care a reușit să alunge trupele rusești din Cecenia, Moscova fiind nevoită apoi să poarte un război terestru de trei ani ca să obțină din nou controlul asupra regiunii.
Fără intervenția Statelor Unite, Israelul se va confrunta cu un stat iranian încă și mai periculos decât a fost vreodată. „Războiul orașelor” dintre Tel Aviv și Teheran, cu rachete lansate de ambele părți asupra unor zone dens populate, va produce tot mai multe victime în rândul civililor, iar conflictul va avea consecințe din ce în ce mai dezastruoase.