Cât de aproape a fost Titanicul să supraviețuiască ciocnirii cu aisbergul. Detalii noi despre ultimele momente înainte de dezastru

O analiză detaliată a unui model digital 3D compus din 700.000 de imagini ale epavei Titanicului a dezvăluit noi informații cruciale despre ultimele ore ale faimosului pachebot britanic care s-a scufundat acum mai bine de 100 de ani în Oceanul Atlantic.

Modelul la scară reală arată felul violent în care vasul s-a rupt în două în timp ce se scufunda spre fundul oceanului, după ce a lovit aisbergul, în timpul călătoriei din 1912 când 1.500 de persoane și-au pierdut viața.

Imaginile digitale confirmă mărturiile supraviețuitorilor care au spus că inginerii au continuat să lucreze în sala motoarelor pentru a ține luminile aprinse chiar și după ce nava începuse să se scufunde.

O simulare pe calculator arată și că unele dintre găurile din carena navei provocate de coliziunea cu aisbergul nu erau mai mari de niște coli A4, potrivit BBC.

„Titanicul este ultimul martor al dezastrului rămas în viață și mai are încă povești de spus”, a zis Parks Stephenson, un expert care a analizat dezastrul Titanicului.

Imaginile au fost analizate pentru un nou documentar produs de National Geographic și Atlantic Productions numit „Titanic: The Digital Resurrection”.

Epava vasului, care se află la o adâncime de 3.800 de metri în apele înghețate din nordul Atlanticului, a fost scanată folosind roboți subacvatici. Este prima imagine completă a epavei realizată până acum.

Partea din față a epavei (prora) încă stă dreaptă pe fundul oceanului, ca și când vasul ar fi gata să își continue călătoria. La 600 de metri depărtare, însă, partea din spate (pupa) a ajuns un morman deformat de metal – cele mai multe distrugeri au fost provocate când s-a izbit de fundul oceanului, după ce nava s-a rupt în două.

„Este ca scena crimei: trebuie să vezi care sunt probele în contextul locului în care se află”, a explicat Stephenson, care a precizat că obținerea unei imagini complete a epavei este esențială pentru înțelegerea dezastrului.

Pasagerii care au supraviețuit au spus că luminile au rămas aprinse chiar și în timp ce vasul se scufunda sub valuri. Copia digitală a Titanicului arată că unele dintre boilere sunt concave, ceea ce indică faptul că ele au funcționat până în ultimul moment.

Sistemul care genera electricitate a fost ținut în funcțiune de o echipă de ingineri condusă de Joseph Bell care a rămas în sala motoarelor pentru a alimenta furnalele cu cărbune. Cu toții au murit în dezastru, însă acțiunile lor eroice au salvat multe vieți, potrivit lui Stephenson.

„Au ținut luminile aprinse până la final ca să ofere echipajului destul timp să lanseze bărcile de salvare în siguranță, în loc să o facă în beznă totală”, a explicat Stephenson.

Noua simulare a scufundării Titanicului oferă informații și despre viteza, direcția și poziția vasului pentru a putea determina daunele provocate de ciocnirea cu aisbergul.

Imaginile arată că vasul nu a lovit aisbergul în plin, întrucât carena prezintă o serie de găuri aliniate de-a lungul unei secțiuni înguste din partea laterală a navei.

Titanicul era menit să fie de nescufundat, putând rămâne pe linia de plutire chiar și cu patru din compartimentele sale ermetice inundate. Însă, simularea arată că ciocnirea cu aisbergul a găurit șase astfel de compartimente.

Niște găuri de mărimea unor coli de hârtie au făcut diferența în final și au dus la scufundarea vasului. Problema este că acele mici găuri sunt răspândite pe o suprafață lungă a carenei, astfel că apa a pătruns lent, dar sigur, în toate acele compartimente ale vasului, a explicat Simon Benson, lector asociat de arhitectură navală de la Universitatea din Newcastle.

Modelul 3D al epavei a oferit noi informații cruciale despre acea noapte friguroasă din 1912, dar experților le va lua ani de zile să examineze fiecare detaliu.

Epava Titanicului „ne dezvăluie doar puțin câte puțin din povestea ei”, a spus Stephenson. „De fiecare dată, ne lasă cu dorința de a afla mai multe.”

Editor : Raul Nețoiu