Stația Spațială Internațională este un laborator uriaș aflat în imponderabilitate. Pentru oamenii de știință este extrem de important, pentru că pot studia, în toate domeniile, fenomene „pure”, care nu mai sunt influențate de gravitația de pe Pământ.
Lansată în 2000, stația spațială a orbitat la o altitudine de aproximativ 400 de kilometri deasupra Pământului, cu peste 200 de astronauți din 19 țări diferite.
NASA a anunțat că platformele spațiale operate de companiile private vor înlocui ISS.
„Sectorul privat este capabil din punct de vedere tehnic și financiar să dezvolte și să opereze destinații comerciale pe orbită terestră joasă, cu asistența NASA. Așteptăm cu nerăbdare să împărtășim lecțiile noastre învățate și experiența operațională cu sectorul privat pentru a-i ajuta să dezvolte stații spațiale eficiente și fiabile, destinații sigure în spațiu”, a declarat Phil McAlister, director comercial al NASA, într-un comunicat citat de CNN.
„Raportul pe care l-am prezentat Congresului descrie, în detaliu, planul nostru cuprinzător pentru asigurarea unei tranziții fără probleme, după retragerea Stației Spațiale Internaționale în 2030”, a mai spus McAlister.
În raportul referitor la dezactivarea Stației Spațiale Internaționale, NASA spune că planul este ca ISS să cadă pe Pământ, într-o zonă izolată din Oceanul Pacific, cunoscută sub numele de „Punctul Nemo”. Raportul precizează că scoaterea de pe orbită va avea loc în ianuarie 2031.
„Cimitirul gunoiului spațial”
Numit după celebrul Căpitan Nemo din romanul lui Jules Verne „Douăzeci de mii de leghe sub mări”, Punctul Nemo este punctul din ocean care este cel mai îndepărtat de orice suprafață de uscat și este folosit ca un adevărat cimitir de resturi spațiale.
Punctul Nemo se află la aproximativ 2.680 kilometri distanță de cele mai apropiate trei insule, departe de rutele vapoarelor.
Se estimează că țări cu programe spațiale precum SUA, Rusia, Japonia și țările europene au scufundat acolo peste 263 de resturi spațiale începând cu anul 1971.
Tot acolo, la o adâncime de peste 3.200 de metri, sunt scufundate resturi din staţia spaţială MIR, 140 de capsule ruseşti şi chiar o rachetă SpaceX.
Dezintegrarea Stație Spațiale și prăbușirea ei în Pacific nu este o misiune ușoară.
Raportul menționează că ISS va efectua manevrele necesare pentru „intrarea sigură în atmosferă”.
În 2001, stația spațială rusă MIR a fost distrusă voluntar printr-o tehnică similară. Se întâmpla după 15 ani de când fusese pusă pe orbită.
MIR a luat foc în momentul intrării în atmosferă, iar unele părți desprinse au căzut în Australia, din fericire, în zone nelocuite.
Până în 2030, Stația Spațială va găzdui misiuni importante. NASA precizează că obiectivele pentru următorul deceniu includ utilizarea ISS pentru pregătirea viitoarelor călătorii spațiale, în special cele către Marte.
„Stația Spațială Internațională intră în al treilea și cel mai productiv deceniu al său ca platformă științifică revoluționară în microgravitație”, a declarat Robyn Gatens, directorul Stației Spațiale Internaționale.
China, ai cărei astronauți au fost excluși din programul ISS, a lansat anul trecut primul modul al propriei stații spațiale. Deși nu este la fel de mare ca ISS, stația spațială chineză este de așteptat să fie complet operațională până la sfârșitul acestui an.
Rusia a declarat că va părăsi proiectul ISS în 2025 și intenționează să-și construiască propria stație spațială care ar putea fi lansată în 2030.
