Un an de la cutremurul din Nepal
Pe 25 aprilie, aproape de ora prânzului, capitala Nepalului se cufunda într-un nor de praf, în spaimă şi în neputinţă. Clădirile din centrul istoric al Kathmandu se prăbuşeau ca piesele de domino sub forţa devastatoare a mişcării telurice care cutremura întreaga Asie de Sud. Nimeni nu era în siguranţă.
Haosul s-a instalat rapid pe străzile capitalei, în timp ce comunicaţiile cu satele din jur au fost complet paralizate. Oamenii au început să caute cu mâinile goale prin ruine supravieţuitori ai cataclismului.
„Munceam la casa cuiva. Am început să vorbim şi deodată pământul a început să se cutremure, iar o clădire veche de lângă noi s-a prăbuşit. Clădirea aceea m-a lovit.”
„Sunt probleme la mine acasă şi am venit aici să-mi salvez viaţa.”
Spitalele nu au mai făcut faţă răniţilor, iar oamenii au dormit zile în şir sub cerul liber sau în corturi. Tabere de sinistraţi au apărut la periferia capitalei, iar în ajutorul lor şi al autorităţilor nepaleze depăşite de situaţie au sărit aproape toate naţiunile globului şi toate organizaţiile umanitare. Unele au contribuit cu voluntari, altele cu aparatură medicală şi provizii, specialişti în gestionarea efectelor dezastrelor naturale şi fonduri nerambursabile.
25 aprilie a devenit şi cea mai neagră zi din istoria expediţiilor pe Everest. Avalanşele antrenate de seism au îngropat taberele alpiniştilor. Patru români se aflau şi ei pe traseele din Himalaya. Au scăpat cu viaţă, dar au rămas blocaţi pe munte. Prin intermediul reţelelor de socializare, au povestit dezastrul la care erau martori.
Alex Găvan este unul dintre cei care au trecut prin iadul alb din Himalaya. „Cutremur uriaş în tabăra de bază de pe Everest, urmat de avalanşă”, scria alpinistul român la scurtă vreme după producerea mişcării telurice. „Am fugit din cort ca să scap cu viaţă. Sunt nevătămat. Dar sunt foarte, foarte mulţi oameni pe munte", mai scria Alex Găvan în prima sa relatare.
O lună mai târziu, alpinistul a povestit într-un interviu pentru Digi24 cum a trăit acele momente.
Alex Găvan, alpinist: „La început am realizat că este un cutremur şi mi-am păstrat calmul. Pe parcurs nu se oprea şi mi-am dat seama că este un cutremur de magnitudine foarte, foarte mare. Ţin minte că că dacă acum o să se crape gheţarul, o să fie o mare crevasă şi cortul împreună cu mine o să fim prinşi înăuntru. Cortul meu era închis. Când l-am deschis tot ce am văzut în faţa mea era un mare zid alb. Nu am putut să-mi dau seama cât de înalt şi de lat este. Practic tot orizontul era cuprins de o mare albă venind către mine. Am încercat să vedem care situaţia în tabăra de bază şi deja se vorbea despre foarte mulți morți. Împreună cu doi prieteni şi alpinişti polonezi am început o operaţiune de salvare.”
Zsolt Torok, alpinist: „În momentul în care vezi că tabăra este distrusă, totul este rupt, corturi, mese, corturi mari, corturi mici, individuale, când vezi sânge peste tot, toate astea, când le vezi, te marchează, bineînţeles. Deci e şocant şi te pune pe gânduri.”
Nepalul nu a mai cunoscut un dezastru de asemenea proporţii din anii 30 ai secolului trecut. Costurile pagubelor materiale au fost estimate la şase miliarde de dolari. Comunitatea internaţională şi-a luat angajamentul în luna iunie să contribuie cu cel puţin jumătate din această sumă la procesul de reconstrucţie a Nepalului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
