Planul nebunesc al Rwandei de redesenare a hărții Africii. Căderea orașului Goma din Congo poate declanșa un nou război catastrofal

Cucerirea celui mai mare oraș din estul Republicii Democrate Congo, Goma, de către rebelii M23 vine după doi ani de violențe recurente și arată din nou slăbiciunea statului african. Incursiunea militară este, însă, și un semn îngrijorător că Rwanda, țara care susține gruparea rebelă, este dispusă să își folosească forțele armate ca să redeseneze harta regiunii, riscând declanșarea unui nou război catastrofal în Africa, scrie The Economist.

Luptele din Goma își au originile acum zeci de ani. În perioada 1993-2003, Rwanda și alte puteri regionale s-au luptat pentru bogățiile lăsate în urmă de dictatura lui Mobutu Sese Seko, care a condus defectuos țara - numită Zaire la acea vreme - între anii 1965 și 1997.

Rwanda susține că vrea să elimine rămășițele forțelor care au comis genocidul din 1994 și să protejeze populația tutsi, grupul etnic masacrat în timpul acelei campanii sângeroase.

Însă, Rwanda a fost suspectată de mult timp că se folosește de forțe intermediare pentru a prăda bogățiile minerale din Congo și pentru a aduce regiunea sub sfera sa de influență.

Cel mai important grup de luptători care a contribuit la îndeplinirea acestui obiectiv a fost M23, care își ia numele de la un acord de pace semnat în 23 martie 2009 între un grup condus odinioară de tutsi și guvernul congolez.

În 2012, M23 a ocupat pentru scurt timp Goma, înainte să fie înfrânți de trupele ONU de menținere a păcii. Grupul a reapărut în 2022, după ce Félix Tshisekedi, președintele din Congo, a încercat să reformeze alianțele regionale în așa fel încât Rwanda să fie dezavantajată.

În ultimii doi ani, gruparea rebelă a comis mai multe atrocități, inclusiv violuri și crime în masă, în timp ce a ocupat tot mai multe teritorii din provincia Nord-Kivu, din nord-estul RDC, cu capitala la Goma.

Rwanda susține că nu îi ajută pe rebelii M23, dar un raport ONU a arătat că s-au găsit „dovezi clare” că soldații din armata Rwandei luptau alături de rebeli.

M23 a folosit blindate și rachete sol-aer care îi fac să semene mai degrabă cu o divizie a armatei decât o miliție dezorganizată.

În săptămânile dinainte de incursiunea în Goma, Rwanda a bruiat aparatele GPS folosite de forțele anti-M23, potrivit diplomaților occidentali. Pe 26 ianuarie, o dronă de atac a armatei din Rwanda a lansat bombardamente pe câmpul de luptă, în timp ce trupele M23 luptau împotriva a câtorva sute de forțe speciale congoleze pe Muntele Goma, aflat la periferia orașului, și apoi pe străzile din centrul orașului.

Căderea orașului Goma demonstrează eșecul promisiunii președintelui congolez Tshisekedi de a aduce pacea și ordinea în estul Congo. Ultima încercare de a se ajunge la un consens în decembrie a eșuat.

Mercenarii „Romeo” din România și-au abandonat pozițiile și au predat armele

Armata congoleză este coruptă și incompetentă. Liniile de apărare s-au prăbușit pe 26 ianuarie, iar soldații au început imediat să fugă din orașul asediat. Trupele ONU de menținere a păcii (MONUSCO) – în număr de 14.000 – nu fost nici ele mai eficiente.

Trupele trimise din sudul Africii, conduse de Africa de Sud, s-au dovedit în mare parte inutile. În același timp, sute de mercenari europeni, cărora localnicii le spun „Romeo” pentru că cei mai mulți sunt din România, și-au abandonat pozițiile și au predat armele ca să se asigure că vor fi lăsați să scape cu viață.

În 2012, țări care susțineau financiar Rwanda, precum SUA, au pus presiune pe președintele Paul Kagame, înainte ca luptătorii M23 să fie alungați rapid de trupele MONUSCO. Acest scenariu pare puțin probabil să se repete, cu toate că se fac multe eforturi diplomatice ca răspuns la ceea ce guvernul congolez a numit o „declarație de război”.

Președintele kenyan William Ruto a cerut să se organizeze discuții între Congo și Rwanda.

Membrii Consiliului de Securitate al ONU au cerut la unison ca gruparea M23 să se retragă din Goma și au denunțat „prezența neautorizată în estul DRC a forțelor externe”.

Pentru mulți observatori, însă, aceste critici lansate la adresa Rwandei reprezintă o reacție mult prea blândă care vine mult prea târziu.

Timp de 30 de ani, Rwanda a fost considerată un exemplu de țară stabilă într-o regiune plină de instabilitate. America a susținut-o cu ajutoare financiare. Marea Britanie a vrut ca țara africană să primească refugiații care cereau azil politic. UE a semnat acorduri pentru extracția de minerale și proiecte de infrastructură cu Kagame și a dat armatei rwandeze 40 de milioane de euro ca să lupte contra insurgenților din nordul statului Mozambique.

Chiar dacă Rwanda este o autocrație stabilă, prin faptul că a declanșat noi violențe în țara vecină a demonstrat din nou că este un stat care exportă haosul.

Editor : Raul Nețoiu