Analiză Summitul G7 din Canada va testa dinamica Europei în raport cu Donald Trump. Ce s-a întâmplat la reuniunea din 2018

Ultima dată când liderii europeni s-au reunit pentru o întâlnire diplomatică în Canada, lucrurile nu au mers prea bine. La summitul Grupului celor 7 (G7) din 2018, o fotografie cu președintele Donald Trump care se uita la lideri, cu brațele încrucișate, în timp ce asculta ce avea de spus cancelarul german de atunci, Angela Merkel, a devenit virală. La sfârșitul summitului, într-un tweet, Trump l-a acuzat pe prim-ministrul canadian că este „necinstit și slab” pentru că a promis că va lua măsuri împotriva tarifelor americane la oțel și aluminiu. Apoi a rupt acordul pe care liderii tocmai îl semnaseră.

Anul acesta, când liderii europeni se îndreaptă din nou spre Canada, pentru summitul G7 din perioada 15-17 iunie, odată cu revenirea lui Donald Trump la putere, ei speră să evite ceva și mai rău, scrie New York Times.

„Summiturile G7 anterioare, precum și summiturile NATO, au fost niște reuniuni de familie stânjenitoare”, a declarat Max Bergmann, directorul programului Europa, Rusia și Eurasia de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Întrebarea acum, cred, nu este atât de mult: «Este aceasta o reuniune de familie stânjenitoare?», cât «Mai este aceasta o familie?»”

Atacurile Israelului vor perturba agenda summitului

Atacurile surpriză ale Israelului asupra conducerii și instalațiilor nucleare ale Iranului, lansate vineri, vor perturba probabil agenda planificată la summitul de trei zile din acest an, care va avea loc în munții din vestul Canadei.

Liderii Grupului celor 7 națiuni - Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Statele Unite - vor trebui acum să se confrunte cu consecințele unui alt război din Orientul Mijlociu: instabilitate sporită, prețuri crescânde la petrol și posibilitatea ca Iranul să răspundă cu noi atacuri teroriste în întreaga lume.

Însă, ca urmare a revenirii la putere a lui Trump, liderii europeni se află la o răscruce de drumuri: Există vreo speranță ca viitorul Europei să poată fi în continuare unul care să semene cu cel al ultimilor 75 de ani, cu America ca partener esențial, cu valori și interese de securitate comune? Sau politica externă a lui Donald Trump, „America First”, înseamnă că națiunile continentului sunt irevocabil destinate să urmeze o cale separată de un aliat care s-a îndepărtat de alianța de după cel de-Al Doilea Război Mondial?

Aceste întrebări au fost în centrul unor întâlniri separate pe care Trump le-a avut cu liderii Germaniei, Franței, Marii Britanii și ai altor țări. Însă summitul din Canada va fi primul test al dinamicii de grup a liderilor în timpul celui de-al doilea mandat al președintelui.

„Cel mai bun scenariu, în opinia mea, este că nu vor exista probleme reale”, a declarat Josh Lipsky, președintele departamentului de economie internațională de la Atlantic Council.

Care va fi principalul efort al europenilor

Liderii Grupului celor 7 națiuni și președinții Consiliului European și ai Comisiei Europene, care vor fi, de asemenea, prezenți, au probleme substanțiale pe care intenționează să le ridice la reuniunea de duminică, la Kananaskis, Alberta.

Sprijinul pentru Ucraina se află pe ordinea de zi, alături de un plan de a îngreuna câștigurile de bani din vânzarea de petrol de către președintele rus Vladimir Putin în întreaga lume.

Liderii europeni se așteaptă, de asemenea, ca Trump să repete cererea ca țările lor să cheltuiască 5% din bugetele lor pentru apărare, un obiectiv care ar transfera substanțial povara militară de pe Statele Unite către alți membri NATO. Și doresc să discute cu prudență cu președintele american tarifele pe care le-a impus în întreaga lume.

Însă, pentru că relația dintre Trump și Europa a început într-un mod atât de conflictual în timpul celui de-al doilea mandat al său, principalul efort al europenilor este pur și simplu de a evita subiectele care ar putea declanșa genul de reacție furioasă care a condamnat summitul din 2018. Aproape că nu se va menționa schimbarea climatică și se vor discuta puține lucruri sau deloc despre migrație - două subiecte care îi separă puternic pe europeni de conducerea SUA. În schimb, este de așteptat ca aceștia să încerce să-i mângâie ego-ul președintelui promițând să își respecte cerințele privind cheltuielile militare.

Declarația comună de la sfârșitul summitului, sub semnul întrebării

Analiștii care urmăresc îndeaproape procesul de negocieri, inclusiv Lipsky și Rachel Rizzo, cercetător senior la Centrul Europei al Atlantic Council, spun că liderii ar putea să nu emită o declarație comună la sfârșitul summitului, acceptând realitatea că va fi dificil să se ajungă la un consens cu Donald Trump pe o serie de probleme. Dacă se întâmplă acest lucru, ar fi o concesie izbitoare pentru grup, care a fost fondat pe angajamentul de a găsi o modalitate prin care cele mai mari democrații din lume să vorbească cu o singură voce.

Însă Rizzo a spus că decizia europenilor de a evita o confruntare serioasă cu Trump ar fi una logică.

„Dacă există ceva la care Statele Unite se opun cu tărie, cel puțin în acest moment, probabil că nu este util să punem asta pe ordinea de zi, știind că va crea tensiuni în momente ca acesta”, a spus ea.

Europenii, a adăugat ea, pariază că pot găsi modalități de a colabora cu Statele Unite, în ciuda scepticismului liderului de la Casa Albă față de întâlnirile internaționale precum viitorul summit, pe care îl consideră în principal un mijloc de a limita puterea americană și de a sifona bogăția țării sale.

„Dacă aliații europeni și alți aliați se vor putea uni în fața acestei respingeri, va fi o întrebare la care încă nu s-a răspuns”, a spus ea.

În perioada premergătoare summitului, liderii europeni speraseră că cea mai bună șansă a lor de a ajunge la un acord cu Trump ar putea fi un plan de a-l presa pe liderul rus Vladimir Putin să pună capăt războiului cu Ucraina, forțând Rusia să vândă petrolul la un preț mai mic. În prezent, vânzarea de petrol rusesc este plafonată la 60 de dolari pe baril; europenii vor să reducă acest preț la 45 de dolari sau chiar mai puțin.

Planul respectiv ar putea fi mai complicat în urma atacurilor Israelului, care au crescut rapid prețul petrolului din cauza îngrijorărilor că un alt război semnificativ în Orientul Mijlociu ar putea restricționa fluxul de petrol din întreaga lume.

Trump nu a indicat încă dacă susține ideea europeană. Efortul global de a impune limite vânzărilor de petrol rusesc a fost dezvoltat parțial de fostul președinte al SUA Joe Biden. Unii membri ai administrației Trump erau deja îngrijorați că mai multe limite impuse petrolului rusesc ar putea afecta prețul gazelor pentru consumatorii americani.

Înainte de atacurile Israelului de vineri, exista sprijin pentru plafonarea prețurilor în Europa în rândul unora dintre aliații republicani ai lui Trump.

„Decizia de a reduce plafonul prețului petrolului rusesc de la 60 de dolari la 45 de dolari îl va lovi puternic pe Putin”, a scris senatorul Lindsey Graham, republican din Carolina de Sud, pe rețelele sociale, săptămâna aceasta.

Tarifele lui Donald Trump, elefantul din cameră

Cel mai delicat subiect de pe ordinea de zi va fi probabil tarifele pe care Donald Trump le-a impus țărilor europene.

Prim-ministrul britanic Keir Starmer a negociat în luna mai un acord cu liderul american pentru a reduce o parte din tarifele la aluminiu, oțel și automobile. Însă acordul nu a fost încă implementat, ceea ce a provocat frustrare în Marea Britanie. Iar Uniunea Europeană a fost prinsă într-o dispută tensionată cu Trump pe tema tarifelor, care a afirmat deja că blocul comunitar a fost format „pentru a păcăli Statele Unite”.

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, va participa la summit și este singurul lider important din Europa care nu s-a întâlnit încă față în față cu Trump. Bergmann, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, a declarat că, în ciuda amenințărilor sale de a folosi puterea economică a Europei pentru a riposta împotriva tarifelor americane, este puțin probabil ca von der Leyen să aleagă o luptă. „De asemenea, se află într-o situație dificilă, pentru că nu vrea fie percepută ca provocând o confruntare”, a spus el.

Lipsky, de la Consiliul Atlantic, a fost de acord. „Dinamica de urmărit”, a spus el, „este modul în care Trump interacționează cu președinta von der Leyen, pe de o parte, și apoi cu liderii statelor membre de acolo, în același timp.” „Ceea ce e necesar”, a adăugat el, „este cel puțin un weekend productiv în care toată lumea să stea de vorbă.”

Editor : Ș.R.