Matei Vişniec: Occidentul se confruntă cu o nouă formă de fascism, radicalismul islamist

Furtunile violente au ucis cel puțin 2 oameni în Franța

Czeke Attila, ministrul Dezvoltării, crede că „este ceasul al 12-lea pentru introducerea criteriilor de performanță în administrație”

Șoferii care vor plăti mai mult după eliminarea plafonării RCA

Cazul tinerilor români luați de ape în Italia. Operatorul de la serviciul de urgență, trimis în judecată la un an de la tragedie

Beyonce, coborâtă de urgență de pe platforma suspendată după o defecțiune în timpul concertului de la Houston

Guvernul adoptă, astăzi, ordonanța de urgență care taie sporul de condiții vătămătoare pentru bugetari

Protest la Ministerul Finanțelor. Angajații au oprit lucrul, nemulțumiți de tăierea sporurilor

Lucrări întârziate la Praid: „Cum Dumnezeu, pe niște informații extrem de previzibile, ei nu au capacitate să prevadă cât durează”

Restricții de navigație pe Dunăre din cauza secetei. Autoritățile intervin în zonele critice

Vorbind despre atentatul de la sediul revistei Charlie Hebdo, din 7 ianuarie, scriitorul român Matei Vişniec, stabilit în Franţa din 1987, spune că trauma pe care au trăit-o francezii în acel moment a creat „o mişcare de solidaritate fără precedent de la eliberarea Parisului de sub nazişti”.

„Trauma a rămas în continuare. Şi emoţia. Trăim, în Franţa, în continuarea acelui moment absolut extraordinar. Într-un fel de trezire colectivă dintr-o letargie. Un fel de deschidere a ochilor spre realităţi despre care nu se vorbea suficient”, a spus scritorul.

Întrebat până unde poate merge libertatea de expresie, Matei Vişniec a răspuns că, în Franţa ea nu are o limită. „Libertatea de expresie nu mai are, în acest moment, un model universal. Sunt libertăţi de expresie şi interpretări ale libertăţii de expresie. Cazul francez este unul total, dacă nu chiar radical. Pentru Franţa, libertatea de expresie nu are limite. În Franţa nu există “Da, libertate de expresie, dar...”. Acest „dar totuşi...” nu există în Franţa. El poate exista în România sau alte ţări, cu altfel de tradiţii, care au altfel de raporturi cu critica clericalismului şi a religiei, dar nu în Franţa. În Franţa, libertatea de expresie ori este totală, ori nu este deloc. Ea nu poate fi nuanţată”, a spus autorul român.

„Pentru Franţa, ideea de libertate de expresie este poate mult mai preţioasă decât pentru alte ţări. Franţa nu are, de pildă, o legislaţie care să condamne blasfemul. În Franţa s-a constituit o cultură a libertăţii de expresie care se structurează de peste 200 de ani. În acelaşi timp, Franţa se simte lezată, agresată, are dreptul să se apere şi încearcă să înţeleagă ce se întâmplă în sânul ei, unde au apărut un fel de focare anti-republicane”, apreciază M. Vişniec.

Matei Vişniec spune că aceste crime, comise în Franţa în numele religiei, au dus la conştientizarea faptului că radicalismul islamist este un pericol real în Europa.

„Faptul că oamenii deschid ochii în acest moment şi văd că sunt confruntaţi cu o nouă formă de fascism foarte gravă este un lucru bun. Cel puţin moartea lor (a angajaţilor de la Charlie Hebdo, n.r.) nu este inutilă. O întreagă lume îşi dă seama că, în acest moment, marele pericol al Europei nu este renaşterea fascismului de tip nazist”, a spus M. Vişniec.

„Europa a fost atât de traumatizată de fascism încât, timp de decenii şi decenii, s-a temut de revenirea acestui tip de fascism. (...) Acum, Occidentul descoperă că este confruntat cu o nouă formă de fascism care are forma acestui radicalism islamist, care este perfect structurat, care dispune de cadre, care dispune de o „pepinieră” de milioane de candidaţi la sinucidere şi la acte de martiraj, care dispunde de bani, de sume colosale, de o logistică mediatică impresionantă”, a mai spus scriitorul român.