Aplicația de monitorizare a coronavirusului se transformă într-un Big Brother în China: ar putea evalua și „zelul de activist”

Anca Grădinariu Data actualizării: Data publicării:
aplicatie monitorizare coronavirus
Foto: Guliver/GettyImages

Coduri pe culori care-ți arată starea de sănătate sau nivelul de zel activist și care-ți permit sau refuză accesul în societate. Nu, nu este o nouă distopie cinematografică, ci este realitatea chineză după pandemie, când aplicația de monitorizare a infectarilor cu virus se transformă într-o adevărată unealtă de supraveghere de tip Big Brother, pe timp nedefinit.

La apogeul epidemiei de coronavirus din China, oficialii s-au folosit rapid şi eficient de device-urile lucioase de urmărire din buzunarul fiecărui cetăţean – mai precis, de telefoanele smartphone – ca să identifice şi să izoleze persoanele infectate ce ar fi putut transmite boala.

Câteva luni mai târziu, statisticile oficiale sugereau că pandemia se afla sub control, însă aplicaţiile de monitorizare guvernamentală nu fuseseră încă scoase din funcţiune. Mai mult, se pare că vor deveni o permanenţă în viaţa cotidiană, cu mare potenţial de a fi utilizate într-o manieră invazivă alarmantă, a scris The New York Times.

În timp ce tehnologia a ajutat mulţi angajaţi şi angajatori să-şi reia munca şi viaţa de zi cu zi, ea a stârnit îngrijorări în China, unde oamenii devin din ce în ce mai îngrijorați de intimitatea lor digitală. Companiile şi agenţiile guvernamentale de acolo au o reputaţie dubioasă în domeniul protejării informaţiilor personale. În numele binelui public, autorităţile folosesc până la abuz uneltele de supraveghere high-tech.

„Nu vei putea suporta să te mai desparți de aplicație”

Software-ul de tracking al virusului a colectat multe informaţii, printre care şi date de localizare ale cetăţenilor din sute de oraşe din China. Însă nu au fost puse limite în felul în care aceste informații pot fi folosite. Iar acum, autorităţile din unele oraşe upgradează aplicaţiile cu noi caracteristici, sperând că software-ul va avea o existenţă îndelungată, dincolo de starea de urgenţă.

Secretarul general al Partidului Comunist din oraşul Hangzhou a declarat recent că aplicaţia oraşului ar trebui să devină un „gardian intim al sănătăţii” rezidenţilor, una pe care o foloseşti atât de des şi o îndrăgești atât de mult, încât „nu vei putea suporta să te desparţi de ea”.

În lume, guvernele din multe ţări încearcă să pună în balanţă sănătatea publică şi protejarea datelor personale, în încercarea de a-și feri cetăţenii de virus.

În China, aceste îngrijorări nu sunt legate doar de interferenţa în viaţa privată. Atunci când un sistem computerizat are atât de multă autoritate asupra existenței indivizilor, erorile de software şi datele inexacte pot avea consecinţe negative incalculabile.

De asemenea, nu e deloc clar dacă cetăţenii sunt împăcați cu ideea că guvernul ştie atât de multe despre ei, chiar şi atunci când scopul declarat este eficienţa şi siguranţa publică.

Codul din telefon, pe post de termoscaner permanent

În China, oamenii se abonează la sistemul de urmărire înregistrându-şi informaţiile personale, călătoriile recente şi starea de sănătate. Acest software se foloseşte şi de alte informații ca să atribuie apoi un cod de culoare – verde, galben sau roşu – ce indică dacă respectivul poartă riscul unei infecţii. Paznici postaţi în afara metroului, a birourilor şi a mall-urilor opresc pe oricine să intre, dacă nu are un cod verde.

În Hangzhou, acolo unde sistemul a fost iniţiat, oficialii explorează extinderea acestui cod pentru a alcătui un index de sănătate personală, în care cetăţenii să fie clasificaţi. Nu e clar cum va fi folosit acest rating. Se pare că unii useri vor primi un scor de la 0 la 100, în funcţie de cât de mult au dormit, câţi paşi au făcut, cât de mult fumează sau beau şi alţi parametri nespecificaţi.

Revolta a fost rapidă. Wang Xin, un romancier, se întreba pe o platformă socială: „Nu încalcă acest lucru într-o manieră agresivă intimitatea, ba chiar discriminează împotriva celor cu probleme de sănătate?”

Codurile chinezeşti au apărut în februarie prin eforturile oficialilor locali şi ale companiilor de tehnologie, printre care giganţii internet Tencent şi Ant Financial.

În câteva săptămâni, deveneau omniprezente. În timp ce armate de gardieni, muncitori şi voluntari erau postaţi peste tot în oraşe ca să verifice codurile oamenilor, aplicaţia a devenit esenţială vieţii cotidiene. A fost chiar și o armă întâmplătoare de luptă contra infracționalității.

Oraşele chinezeşti încearcă acum modalităţi diferite ca să ţină rezidenţii dependenţi de aplicaţie. Shanghai-ul vrea ca aceasta să se transforme într-un soi de asistent digital pentru a accesa servicii locale de tot tipul, nu doar cele medicale.

În unele orașe, acest software distribuie cupoane la magazinele locale, ca o modalitate de-a stimula economia.

În Hangzhou, autorităţile au început să conecteze aplicaţia la dosarele medicale ale cetăţenilor. Acest lucru le permite rezidenţilor să-și programeze vizite la spital. Un document guvernamental subliniază situaţiile în care codurile oamenilor pot fi scanate, astfel încât ei să primească o evaluare a stării lor de sănătate.

Coduri pentru „sănătatea spiritului de activist”

Recent, membri ai Partidului Comunist din Tiantai au dezvoltat o unealtă separată, pe care au intitulat-o „codul de sănătate a corectitudinii”. Acesta reprezintă gradul de integritate şi de sârguinţă a membrilor partidului în respectarea directivelor. „E vorba despre sănătatea spiritului de activist şi nu despre sănătatea trupească”, spune un oficial.

La fel ca şi codurile de sănătate originale, codul corectitudinii vine in trei culori: verde, galben şi roşu. Deocamdată, nu e generat de un software amplasat în telefoane individuale, ci în baza dosarelor întocmite membrilor partidului.

Într-un sistem techno-autoritar cum e cel chinezesc, trebuie să ai culorile digitale corecte tot timpul.

Jurnalistul Don Weiland de la Financial Times a povestit recent cum nu a putut lua niciun taxi de la aeroport, atunci când şoferul i-a scanat aplicaţia şi a constatat că are codul galben. „În multe feluri, scrie el, sistemul e uluitor. Abilitatea de scanare completă, în care singura infrastructură necesară e un cod de bare matrix printat pe o bucată de hârtie, deschide posiblitatea unui control social rapid, zdrobitor. În plus, software-ul e predispus la erori care pot îndepărta total de societate o categorie de cetăţeni. Lipsa centralizarii face ca, deocamdată, sistemul de coduri să fie dificil de folosit între oraşe. La un moment dat, în Wuhan, am primit un telefon de la un angajat guvernamental care mi-a spus că multe dintre codurile jurnaliştilor străini deveniseră galbene şi m-a întrebat dacă şi al meu. Când i-am răspuns că da, mi-a ordonat să nu părăsesc camera de hotel până când nu se înverzeşte, cu toate că ştia bine că era vorba de o defecţiune. Trebuie să ne conformăm parametrilor sistemului, a replicat oficialul”.

Editare web: Luana Păvălucă

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri