PAȘAPORT DIPLOMATIC. Vulnerabilitățile mediului online
În zorii erei digitale, autorii viruşilor făceau totul pentru a lăsa un semn cât mai marcant despre ceea ce puteau face.
Viruşii lor ştergeau datele din calculator sau - în cazul unui autor mai glumeţ - puneau texte sau desene deocheate pe ecran. În anii care au trecut, metodele s-au schimbat radical. Ţelul lor este ca viruşii să fie cât mai puţin detectabili. Asta pentru că autorii viruşilor îşi dădeau seamă ca prin aceste programe se pot fura bani. Mulţi bani.
Aşa a apărut o nouă formă de infracţiuni, definită cu un termen anglosaxon, cybercrime.
Prin tehnologia digitală, viaţa de zi cu zi devine mult mai uşoară. Procedee birocratice care altă dată durau ore sau chiar zile se reduc la câteva minute. Mai mult, le putem rezolva de acasă, fără să stăm la coadă. Datele noastre pot fi stocate într-un singur loc, accesate imediat, fără hârtii, formulare şi adeverinţe, trimise în câteva secunde oriunde şi pe orice calculator conectat la internet. Dar tocmai aceste facilităţi dau posibilitatea celor specializaţi să obţină aceste date. Nu numai date personale, ci ale instituţiilor, companiilor, guvernelor.
De exemplu, doi români au extras datele a sute de carduri bancare din sistemul unui lanţ de fast-food, prin care au furat 17 milioane de dolari. Ei au fost condamnaţi la 7, respectiv 15 ani de închisoare în Statele Unite.
Un alt român a participat la furtul de date din automatele bancare (ATM-uri), pentru care a primit 5 ani de închisoare. Amploarea fenomenului o arată şi iniţiativa prin care Consiliul Europei va înfiinţa la Bucureşti un oficiu pentru programe de combatere a fenomenului cybercrime.
Deşi printre autorii infracţiunilor cibernetice, românii sunt reprezentaţi într-un procent ridicat, topul atacurilor este deţinut de alte ţări. Printre cei 5 cei mai căutaţi infractori cibernetici pe lista FBI, doi provin din Rusia.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
