VIDEO. Povestea mamutului de la Antipa

Percheziții la firmele din grupul European Food and Drinks al fraților Micula

Livratorul străin agresat în Popești-Leordeni și-a retras acuzațiile. Tinerii agresori s-au ales cu sancțiuni contravenționale

Ce spune jandarmul care a dat amenda la comemorarea Colectiv: „Nici nu vă imaginați ce mesaje am primit”

Nicușor Dan, în hohote de râs, din cauza lui Călin Georgescu. „Nu trebuie să ne lansăm în speculații”

Fritz: Reforma pensiilor speciale poate fi deblocată. Nu putem fi șantajați la nesfârșit ca unii să-și păstreze privilegiile

Ce spune Dominic Fritz, întrebat dacă miniștrii USR au făcut tot ce au putut ca să împiedice redimensionarea trupelor americane

Dominic Fritz critică poziția PSD față de Oana Gheorghiu: Un partid care se pierde în mize extrem de mici, dar face jocuri periculoase

Anchetă epidemiologică la 2 hoteluri din Băile Felix, după ce peste 20 de copii s-au simțit rău și 3 au ajuns la spital cu vărsături

Situație absurdă la Apele Române: Bani irosiți pe bonusuri pentru proiecte care nu s-au concretizat niciodată

Mamutul de la Antipa este cel mai mare schelet complet al unui exemplar de elefant preistoric și reprezintă o specie descoperită la noi: Deinotherium Gigantissimus.

„Este singurul gen la care acești incisivi sunt orientați în jos, lucru nemaiîntâlnit la alte secii, la mamuți, la elefanți, la mastodonți”, spune dr. Ștefan Vasile, cercetător la Universitatea București.

Deinotherium înseamnă, în traducere liberă, „animalul teribil” şi desemnează o specie înrudită cu elefantul de astăzi, dar care a dispărut acum aproape 2 milioane de ani din cauza schimbărilor de temperatura: începea glaciaţiunea.

„Este un animal foarte mare. Deci deja la animalele foarte mari este nevoie de un anumit echlibru energetic. Animalele mari cu sângele cald au nevoie de foarte multă hrană şi de un mediu mai cald ca să poată să îşi ţină temperatura corpului. La animalele mici s-a putut face o adaptare gradată”, adaugă dr. Ştefan Vasile.

Specie extrem de rară, elefantul preistoric de la Antipa este unicat prin faptul că s-a conservat aproape în întregime. A fost descoperit dintr-o întâmplare, undeva în Moldova.

Se întâmpla acum mai bine de 100 de ani de ani, în iarna anului 1891. Gregoriu Ştefănescu, un tânăr cercetător de la Bucureşti, recunoscut pentru pasiunea să de a studia oase gigantice, este chemat la Prefectura din Bârlad.

Mai mulţi ţărani descoperiseră oase uriaşe pe care, de teamă unor duhuri necurate, le-au spart şi le-au împărţit între ei.

Gregoriu Ştefănescu primise cu patru ani mai devreme o măsea uriaşă, care a fost descoperită, tot de nişte ţărani, în apropiere de Tecuci. Un boier din zona a predat-o Academiei Române.

Studiind molarul, omul de ştiinţă a putut face prima descriere a unei specii noi. Însă era prea puţin.

Ştefănescu a revenit în vara acelui an la Bârlad, a început săpăturile şi a găsit ce vedem astăzi la Antipa: cel mai mare schelet al unui elefant preistoric.

Cercetarea i-a asigurat tânărului faima la un congres de specialitate la Washington.

Iar mamutul, a cărui vârstă depăşeşte 5 milioane de ani, a căpătat un loc meritat în patrimoniul României.