Copoiul Ardelenesc, vânătorul munților

Iron Man de România: Salvamontiștii au testat un rucsac zburător

Heat-flation și sog-flation

Accident în lanț pe DN1

Cine sunt iranienii fericiți că Raisi a murit

Nava scufundată lângă Sf. Gheorghe s-a izbit de un alt vas. Echipajul acestuia a salvat 8 marinari și a plecat spre Bulgaria (anchetă)

Tânără ucisă de iubitul drogat, la Sibiu. Prietenul criminalului: „Avea episoade în care disocia sau auzea voci. Ea l-a ajutat”

Băsescu: Ar fi o mare greșeală a României să nu dea Ucrainei un sistem Patriot

Primarul din Gorj care îl iubește pe Putin ar fi lovit cu mașina o tânără

La doar 17 ani, o fată și-a luat doctoratul în medicină

„Ca şi câine de vânătoare eu zic că e cel mai bun pentru zona noastră, ideal pentru zona de munte, mai ales pentru vânat negru: mistreţ, urs şi cândva a fost folosit şi la vânătoare de cerb”, spune Költő Attila, crescător de câini din rasa Copoi Ardelenesc.

Prima atestare a Copoiului este din timpul domniei regelui Ştefan I al Ungariei, nepotul voievodului ardelean Gyula. În Codexul Albensis, de la începutul sec al XII-lea apare ilustraţia copoi cu iepure. Rezistenţa şi adapatabilitatea la condiţiile extreme de mediu au făcut din copoi câinele preferat al nobililor din Ardeal.

„Câinii ăştia rezistă până la -20 ,-25 de grade fără probleme”, precizează Költő Attila.

Primul Război Mondial nu a fost favorabil pentru evoluţia acestei rase. Pandurii cu pene de cocoş au folosit Copoiul pe post de câine poliţist. Acest fapt, împreună cu legile referitoare la vânătoare, au dus la micşorarea drastică a numărului de câini din această rasă, astfel încât la începutul sec. XX Copoiul Ardelenesc era aproape dispărut.

Iată ce spunea o lege din iulie 1947: „Întrebuinţarea copoilor nu se poate face decât în epoca de vânatoare a iepurilor... În caz când se constată că prin vânatoarea cu copoi se nelinişteşte vânatul de pe terenurile limitrofe, autorizaţia se anulează”.

Când fuge după vânat are un glas foarte înalt, e tipic copoiului, alt câine nu prea are glasul respectiv şi din clipa în care vânatul s-a oprit în faţa lui, încetează cu lătratul specific şi începe să latre cu glasul tare”, povestește Költő Attila.

Structura atletică, rezistenţa şi calităţile sale vânătoreşti au determinat reluarea selecţionării Copoiului Ardelenesc astfel încât Federaţia Chinologică Internaţională recunoaşte oficial această rasă în 1966.

Simţul orientării, nasul fin, perseverenţa şi adaptabilitatea la condiţiile grele din munţi fac din Copoi un câine dorit de mulţi vânători. Este în stare să urmărească vânatul pe distanţe care uneori depăşesc 80 de km.

„Organismul lor este foarte rezistent, nu prea au boli şi dacă nu au avut un accident la vânatoare, pot să trăiască până la 15 ani”, mai spune Költő Attila.

Copoiul Ardelenesc este şi un excelent câine de companie, dar cei care îşi doresc asemenea câini trebuie să ţină cont de faptul că au nevoie de foarte multă mişcare.