Bulgaria e la poarta zonei euro, dar România merge în sens opus
Bulgaria a făcut pasul către euro. Autoritățile europene au dat undă verde țării vecine pentru a trece la moneda unică în 2026, devenind astfel a 21-a țară care aderă la zona euro. Deși a aderat în același timp cu Bulgaria la Uniunea Europeană, România a rămas în urmă în ceea ce privește ultima bornă a integrării europene. Ba mai mult, nu îndeplinește niciunul dintre cele patru criterii necesare pentru adoptarea euro.
Conform tratatelor europene, toate țările membre ale blocului comunitar, cu excepția Danemarcei, s-au angajat să adopte moneda euro. Asta înseamnă că Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, România și Suedia trebuie să treacă, la un moment dat, la euro.
Pentru asta, trebuie să îndeplinească mai multe criterii.
Primul dintre ele este stabilitatea prețurilor. Asta înseamnă că inflația anuală a țării candidate trebuie să fie apropiată de inflația medie a celor mai performante trei state membre ale zonei euro, dar să nu o depășească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale.
De asemenea, candidatele trebuie să aibă finanțe publice solide și sustenabile, iar aici sunt luate în calcul două criterii. Deficitul bugetar nu trebuie să depășească 3% din PIB, iar ponderea datoriei publice nu trebuie să depășească 60% din PIB.
Un alt criteriu este rata dobânzilor pe termen lung pentru evaluarea durabilității convergenței. Aceasta nu ar trebui să depășească cu mai mult de 2 puncte procentuale rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate în ceea ce privește stabilitatea prețurilor.
Al patrulea criteriu este stabilitatea cursului de schimb. Țara candidată trebuie să participe la Mecanismul Cursului de Schimb (EMR II), numit și antecamera zonei euro, timp de cel puțin doi ani fără să existe devieri semnificative și fără să-și devalorizeze moneda față de euro din proprie inițiativă.
Conform celui mai recent Raport de Convergență, publicat în urmă cu un an de Comisia Europeană, Suedia îndeplinea criteriul stabilității prețurilor, criteriul privind finanțele publice era îndeplinit de Bulgaria și Suedia, iar Cehia era așteptată să-l îndeplinească în a doua jumătate a anului 2024.
În ceea ce privește rata dobânzii pe termen lung, acesta era bifat de Bulgaria, Cehia și Suedia, în timp ce Bulgaria era singura ce îndeplinea și criteriul cursului de schimb, fiind membră a Mecanismului Cursului de Schimb din iulie 2020.
Între timp, Bulgaria a readus inflația sub control, ceea ce îi permite să adopte moneda euro de la 1 ianuarie 2026.
Pentru România însă, niciuna dintre aceste ținte nu pare acum aproape de realizare.
Datele Eurostat arată că, în aprilie, România a avut o inflație anuală de 4,9%. Aceasta este cu mult peste referința de 2,83%, calculată ca medie a inflației anuale din Franța (0,9%), Cipru (1,4%), Luxemburg (1,7%), la care se adaugă 1,5 puncte procentuale.
În plus, inflația de la noi revine greu spre ținta Băncii Centrale. Prognoza BNR arată că la finalul acestui an rata inflației va fi de 4,6% și de 3,4% la sfârșitul anului viitor.
Dar, o bună parte din cauzele pentru care inflația din România se menține peste media europeană țin de politicile guvernului, precum creșterea cheltuielilor publice, majorarea pensiilor și a salariilor din sectorul public, care au sporit cererea internă.
Nu stăm bine nici în ceea în ceea ce privește finanțele publice. România este în procedură de deficit excesiv începând cu anul 2020, după ce a depășit pragul de 3% în 2019. Situația s-a înrăutățit de la an la an, iar anul trecut am înregistrat un deficit uriaș, de 9,3% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană. Pentru acest an, Comisia Europeană estimează că diferența dintre venituri și cheltuieli va fi de 8,6% din PIB, având în vedere că România nu a luat încă măsurile promise pentru a duce deficitul la 7%, așa cum s-a angajat. În aceste condiții, ținta de a reduce deficitul bugetar sub 3% din PIB în 2030 este în pericol.
Din cauza împrumuturilor mari necesare pentru a acoperi deficitul, riscăm să nu mai îndeplinim nici singurul „subcapitol” pe care îl bifam până acum – datoria publică. Ponderea datoriei publice s-a ridicat la 54,8% din PIB la sfârșitul anului 2024 și, potrivit Comisiei Europene, se preconizează că va crește la 59,4% din PIB la sfârșitul anului 2025.
Prognozele FMI sunt și mai pesimiste. Experții Fondului sunt de părere că vom depăși pragul de 60% chiar în acest an, iar în 2028 pe cel de 70% din PIB.
Și la al treilea criteriu, rata dobânzii pe termen lung, România mai are mult de recuperat. În aprilie 2025, valoarea de referință, care este calculată ca medie a ratelor dobânzii pe termen lung din Franța (3,26%), Cipru (2,90%) și Luxemburg (2,87%) plus două puncte procentuale, era de 5,01% În aceeași lună, randamentul obligațiunilor pe zece ani emise de României era de 6,63%, conform datelor BCE. Adică cu 1,62 puncte procentuale peste valoarea de referință.
Iar România se împrumută la dobânzi atât de ridicate tocmai din cauza deficitului bugetar ridicat și a datoriei publice în creștere. Contează, de asemenea, inflația care e încă la un nivel ridicat. Deși în scădere comparativ cu vârfurile din 2022-2023, BNR menține dobânda cheie la 6,5%, din cauza incertitudinilor interne și externe în creștere, iar acest lucru se reflectă direct în costul împrumuturilor guvernamentale.
Al patrulea criteriu este și ultimul pas înaintea adoptării euro. Prin urmare, leul nu participă la Mecanismul Cursului de Schimb. Moneda națională are însă o volatilitate extrem de redusă. De exemplu, anul trecut cursul a fost aproape plat, euro fiind cotat aproape pe tot parcursul anului la 4,97 lei, în vreme ce în 2023 a fost ceva mai volatil decât în mod normal. În ceea ce privește variația anuală, leul s-a apreciat anul trecut cu 0,01%, în vreme de în 2023 s-a depreciat cu 0,54%. Dacă ar fi participat la Mecanismul Cursului de Schimb în acești doi ani, leul s-ar fi devalorizat cu doar 0,53%, ceea ce nu poate fi numită o deviere semnificativă.
BNR practică un curs de schimb cu flotare controlată, ceea ce înseamnă că, în principiu, cursul este flexibil, dar Banca Centrală poate interveni din când în când pe piața valutară pentru a atinge nivelul propus. Stabilitatea cursului de schimb a fost utilizată de BNR ca un mecanism important pentru a asigura stabilitatea financiară și a ancora așteptările inflaționiste. Cu toate acestea, BNR a subliniat că intervenția valutară rămâne disponibilă ca instrument de politică monetară și a utilizat-o în mod activ, inclusiv după primul tur al alegerilor prezidențiale din acest an.
Prin urmare, îndepărtarea de criteriile de aderare la zona euro, pe care le îndeplineam în 2014, pare mai degrabă o cauză a politicilor macroeconomice imprudente duse de guvernele din ultimul deceniu. Este, până la urmă, și o decizie politică, dar pe care guvernanții nu o mai au printre priorități.
