Bucureşti, oraşul petrecerilor indiferent de epocă
Noaptea, Bucureştiul se transformă într-un oraş multicolor în care distracţia poate fi găsită sub mii de măşti. De la Balurile din Belle Epoque la petrecerile costumate de astăzi, energia care îi animă pe oameni pare să fi rămas aceeaşi.
Marius Pancu, jurnalist Digi24: „La lăsarea serii Centrul Vechi al Capitalei se umple de oameni. Ceea ce a pus oraşul pe harta turismului. Vibraţia nu e nouă. Bucureştiul a avut dintotdeauna apetenţă spre mondenitate.”
Una dintre cele mai vechi locuinţe aristocratice din Capitală şi-a cunoscut perioada de glorie în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sub patronajul soţilor Grigore şi Irina Suţu.
Marius Pancu, jurnalist Digi24: „Palatul Suţu. Aici avea loc primul bal al Bucureştiului, încă din luna februarie. Sigur, acum un veac şi jumătate, n-aş fi putut intra dacă nu m-ar fi adus o caleaşcă. Altfel, ar fi însemnat că sunt un sărăntoc. Era echivalent cu a merge desculţ prin colbul de pe uliţele Capitalei. Primul chip pe care l-ai fi întâlnit la Palatul Suţu era al unui paznic albanez. Îmbrăcat cu fustanelă cusută cu fir de aur, purta două pistoale şi un iatagan. Însă toată lumea, până şi paznicii, toţi erau entuziasmaţi de specialitatea casei, şi anume balurile mascate. Dar chiar şi în spatele măştii, statutul social era foarte important. O dată ce erai invitat la Palatul Suţu erai propulsat automat în sfera arbitrilor eleganţei, a celor cu maniere alese. O singură invitaţie aici echivala, aproape, cu un titlul de aristocraţie.”
Iar amfitrionii erau foarte zgârciţi cu invitaţiile.
Marius Pancu, jurnalist Digi24: „Cei doi soţi Suţu nu îşi întâmpinau niciodată invitaţii unul lângă celalalt, ci se foloseau de cele două capete ale scărilor. Asta pentru că Irina era de două ori cât Grigore. Ceea ce în epoca le atrăsese porecla de Turcul şi Cămila.”
Scara impozantă construită de Karl Storck, oglinda adusă special de la Murano şi ceasul comandat la Paris astfel încât să arate ora corect numai în oglindă copleşeau invitaţii din momentul în care păşeau în palat. Iar rafinamentul şi extravaganţele nu se opreau aici.
Marius Pancu, jurnalist Digi24: „Se vorbea preponderent franceza în saloanele de la Suţu. Altminteri, o dată ce intrai în Palatul Sutu era ca şi când intrai în Paris. Nimic nu era românesc. Mobilierul, mâncarea, muzica, dansul. Şampania era singura băutură acceptată. Iar resursele erau inepuizabile. Atât cele de şampanie, cât şi cele de energie ale bucureştenilor.”
Iar Bucureştiul de altădată nu ducea lipsa de petreceri.
Edmund Niculuşcă, fondatorul Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate: „Regele dădea un bal. Era cel mai mare bal din an de fapt.”
Erau invitate peste 2.500 de persoane.
Edmund Niculuşcă, fondatorul Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate: „Nu era un bal elitist dar intotdeauna erau importante tinuta, manierele.”
Moda balurilor a dispărut în perioada interbelică. A rămas însă spiritul festiv.
Marius Pancu, jurnalist Digi24: „Ne aflăm într-unul dintre cele mai cunoscute cluburi din Capitală, consacrat tocmai datorită petrecerilor tematice pe care le organizeaza în fiecare joi. Apropos, tot joia era seara petrecerilor dansante şi la Palatul Suţu, în timpul carnavalului. Costumaţia e obligatorie, în fiecare seară, diferă în funcţie de temă. E un fel de bal mascat cu muzica modernă şi tuşe cool.”
Statutul social - în interpretarea contemporană - contează încă.
Mădalina Dorobanţu, asociat al unui club din capitală: „Oamenii de la uşă chiar trebuie să te cunoască. Sau dacă nu, e greu să pătrunzi. Trebuie să te introducă cineva. Şi trebuie să fii cool. Să fii creativ şi interesant.”
Iar la „balurile”... moderne sunt resurse inepuizabile de imaginaţie.
Mădălina Dorobanţu, asociat al unui club din Capitală: „Punk-party, army-party, rock, măcar o dată pe an avem şi bal mascat.”
Marian Vasilescu, cântăreţ: „Mi-a plăcut foarte mult şi tema aceea cu love - inimi rupte, sânge, nebunii.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
