Video INTERVIU Vasile Bănescu și Francisc Doboș. „Răul e mai prezent în jurul nostru și în media pentru că e mai ușor de povestit”
Teologul Vasile Bănescu și Francisc Doboș, preot paroh la Biserica Sacré Cœur din București, au vorbit, în cadrul emisiunii „În Fața Ta” de la Digi 24, despre fapte bune, pacea discutată la nivel de lideri de stat - cu referire la războiul din Ucraina - și despre imaginea de „Mesia” a unor candidați la alegeri, precum Călin Georgescu.
Vasile Bănescu afirmă că „sunt o puzderie de fapte bune”.
„Cineva observă, un gânditor creștin, catolic, că întâlnim mai mult răul în spațiul din jurul nostru, în media, mai ales pentru că răul e mai ușor de povestit. Nu pentru că ar fi mai important sau că ar fi dominant, deși suntem tentați să credem că e mai puternic decât binele. În contextul despre care vorbim noi, răul e mai ușor de povestit, atrage atenția mai mult. Am devenit dependenți de un grad de tragism al vieții pe care vrem să-l vedem spunându-ne: ce bine că nu ni se întâmplă nouă. Dar binele există. Binele e realmente congenital, aș spune din punct de vedere moral în noi”, spune Vasile Bănescu.
Francisc Doboș spune că o faptă bună poate fi „să învii alți oameni din frica de moarte”.
„Pot să mă schimb pe mine nu politica struțului, să mă ascund, să mă fac că nu văd, ci o prezența activă, creativă, o prezență care devine lucrătoare spre bine, prezență. Dacă toți suntem în Sfânta Zi a Învierii să învii alți oameni din frica de moarte. E iarăși o altă înviere, că avem atât de mulți oameni care sunt paralizați nu doar în case, dar în propriul trup, în propria minte. Și atunci, toată povestea se învârte în jurul conflictelor. Neghina, răul, dacă nu este din Ucraina și din războiul de lângă noi, este doar de la noi”.
Vasile Bănescu punctează că în ceea ce privește contextul actual geopolitic, Donald Trump și Vladimir Putin „nu demonstrează în niciun fel și nicio clipă că, dincolo de cuvintele care să dovedesc goale, goale de urmări, sunt făcători de pace”.
„Eu am observat, sigur, nu fără ironie, că lupta pentru pace se ascute. Evident că cei pe care i-ați pomenit (Donald Trump și Vladimir Putin, n.red) nu demonstrează în niciun fel și nicio clipă că, dincolo de cuvintele care să dovedesc goale, goale de urmări, sunt făcători de pace, cel puțin unul dintre ei. Și nu e cazul să mai discernem amănunțit cine bombardează copii, oameni nevinovați, chiar după ce pleacă de la el un emisar de pace. Poți să faci pace inclusiv între oameni, din punct de vedere militar, al războiului. Dar pacea care contează cel mai mult în ochii lui Hristos este pacea aceea lăuntrică care împiedică revărsarea de ură, de violență în plan concret.
Cei doi nu pot fi făcători de pace, pentru că nu au în ei atâta lumină cât să le permită să înțeleagă valoarea noțiunii de pace. Așadar, doar un om cu lumină în el, lumina fiind substanța cea mai intens folosită în creștinism pentru a descrie dumnezeirea.
Această lumină este cea care hrănește atitudinile despre care e vorba în Predica de pe munte. Ce lumină să fie în cineva care bombardează, repet, în zilele de sărbătoare oameni nevinovați? Ce lumină să fie într-un patriarh care binecuvântează arme de distrugere în masă? Am mai vorbit și acum trei ani despre asta. Atunci eram într-o altă poziție, în care nu că-mi era mai greu, eram și mai implicat cu gândul în această zonă. Cum un om al Bisericii, un om care poartă crucea pe mână, care are crucea peste tot, pe el, pe veșminte, poate binecuvânta, încuraja un război care face mii și mii, milioane de victime, iată ce înseamnă inversiune morală”.
În ceea ce privește discursurile suveraniste, ultra-naționaliste și chiar blasfematoare din ultima perioadă, teologul punctează că religia creștină „nu este suveranistă”.
„Creștinismul nu e suveranist. Creștinismul se definește prin universalism. Hristos îi trimite pe apostolii săi, înainte de Înălțare, să vestească cuvintele sale, să-L vestească pe El, cuvântul, logosul, la toate neamurile pământului. Deci, universalitatea universalismul creștinismului elimină orice posibilitate justificabilă de cantonare în zona naționalismului. Evident că e firesc să-ți iubești comunitatea concentric, de la familie până la țară”.
Părintele Francisc Doboș spune, de asemenea, că „nimeni dintre noi nu este Mesia”.
„Grija, cred, a fiecărui păstor de suflete, în orice comunitate, a oricărui preot la parohie sau la mănăstire e să nu-l vedem pe Hristos direct sau înlocuit astăzi de cineva. Noi putem fi imaginea lui Cristos dacă prin felul nostru de a trăi aducem această bucurie, dar nu sunt eu Mesia. Nimeni dintre noi nu este Mesia și nimeni nu ne poate salva de noi în șine, de fricile noastre sau de nesiguranțe-le noastre. Și nu pot să ajung să deleg unei alte persoane istoria mântuirii neamului românesc”.
Bănescu susține că reacția bisericilor la discursurile controversate ale unor politicieni sau candidați la alegeri, precum Călin Georgescu, „trebuia să fie una reflexă”.
„Imaginea de Mesia politic nu a fost respinsă prompt de biserici. În mod firesc, cred că despre asta ar fi trebuit să fie vorba. Când cineva confiscă limbajul religios, sigur nu-l poate obliga nimeni să nu o facă, dar atrage atenția printr-o ispitire a corpului eclezial, cineva care vorbește în numele lui Dumnezeu, în numele bisericii uneori, deși cuvintele lui anterioare erau unele foarte contondente la adresa bisericii, nu știu dacă și la adresa Bisericii Catolice, dar pentru mine acesta a fost o mâhnire, să nu văd o reacție promptă, imediată. A existat în spațiul ortodox un comunicat care a atras atenția asupra acestui lucru. Dar reacția trebuia să fie una reflexă și asta nu înseamnă imixtiune în zona politică, înseamnă protejarea bisericii tale de astfel de așa-ziși mesia. Mesianismul politic, din păcate, face ravagii. Nu credeți?”.
Editor : A.C.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
