Condamnări rapide au venit din lumea musulmană, criticând Israelul pentru bombardarea Iranului. Emiratele Arabe Unite au criticat Israelul „în termenii cei mai duri”, Iordania s-a pronunțat împotriva atacurilor israeliene care „amenință stabilitatea regională”, Arabia Saudită a denunțat „agresiunile israeliene flagrante”, Turcia a susținut „încetarea banditismului Israelului”, în timp ce diverse grupuri diplomatice musulmane, inclusiv Organizația Cooperării Islamice (OIC), au cerut „acțiuni internaționale” împotriva statului evreu. Dar, sub această retorică previzibilă a „unității musulmane”, se ascund interesele în continuă evoluție ale multora dintre aceste state, care astăzi se aliniază perfect cu ale Israelului, potrivit unei analize The Spectator.
Animozitatea între sunniți și șiiți avantajează Israelul
În imediata vecinătate a Israelului, oficialii libanezi blochează Hezbollah, o forță jihadistă iraniană epuizată, să ia măsuri împotriva Israelului. Între timp, Siria condusă de Ahmed al-Sharaa, după ce a răsturnat regimul proiranian Bashar al-Assad, negociază un acord de pace pentru a recunoaște Israelul și a permite utilizarea teritoriului sirian pentru a bloca atacurile iraniene. Iordania, între timp, interceptează direct rachete iraniene. Acest lucru este similar cu doborârea dronelor de anul trecut, ca parte a unei coaliții militare regionale din care fac parte Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care au furnizat informații cheie împotriva Iranului. Se pare că și Turcia avea cunoștință anterioară despre atacurile israeliene asupra Iranului.
Statele sunnite din Golf au văzut Iranul șiit ca o amenințare imperială în regiune de când clericii au preluat Teheranul în urma revoluției iraniene din 1979. Aceștia acuză Iranul că susține revoltele șiite împotriva conducătorilor sunniți din țări precum Bahrain, pe lângă faptul că încurajează milițiile din Irak și Yemen să aspire la propulsarea regimurilor șiite.
Desigur, aceste state sunnite, conduse de Arabia Saudită, au folosit mult timp intermediari jihadiști pentru a exploata aceleași linii de falie sunnite-șiite și a zădărnici planurile iraniene pentru a-și menține propria hegemonie regională. Riadul a mers un pas mai departe prin formularea unei alianțe militare a statelor sunnite, Coaliția Islamică Militară Antiteroristă, care vizează Iranul și aliații săi șiiți. Dar, în timp ce diviziunea sectariană sunnită-șiită în cadrul Islamului are o vechime de 14 secole, în ultimii ani antagonismul a depășit pragul armelor în urma apariției unei amenințări foarte moderne: bomba nucleară.
Statele din Golf vor normalizarea relațiilor cu Israelul din interes economic
Când Israelul a atacat siturile nucleare iraniene și a eliminat oameni de știință împreună cu generali cheie, a făcut-o, fără să vrea, și în numele regimurilor sunnite de frunte, care au fost mult timp îngrozite de perspectiva ca Iranul să construiască o armă nucleară.
Arabia Saudită, care a descris Iranul „malefic” drept „capul șarpelui”, a condamnat în repetate rânduri acordul nuclear încheiat de SUA cu Iranul în 2015. De asemenea, a îndemnat în mod regulat alte țări cu majoritate musulmană să respingă „terorismul iranian”. În urmă cu doar câteva săptămâni, ministrul saudit al Apărării, prințul Khalid bin Salman, i-a avertizat pe oficialii iranieni să accepte oferta președintelui american Donald Trump de a încheia un nou acord nuclear sau să se confrunte cu atacurile israeliene… care au urmat puțin peste două săptămâni mai târziu. Un mesaj similar a fost transmis de Emiratele Arabe Unite Iranului în martie.
Statele din Golf care își normalizează relațiile cu Israelul fac acest lucru ca parte a eforturilor lor de modernizare. Asta implică evitarea legilor și codurilor islamice violente, din care provenea odinioară retorica lor antisemită împotriva statului evreu. Această mișcare este esențială pentru diversificarea petro-economiilor lor, care necesită stabilitate regională pentru a atrage investiții globale. Deși Iranul, lovit de sancțiuni, are și mai mult de câștigat financiar prin adoptarea moderației și a păcii în regiune, nu are o monarhie care ar putea pur și simplu să anuleze decenii de răspândire a islamului radical și a militantismului jihadist. Autoidentificarea drept „rezistență” împotriva Occidentului și a Israelului și arborarea „steagul islamului împotriva infidelilor” este o chestiune de supraviețuire pentru clericii din Teheran.
Salvatoarele musulmanilor șiiți, dacă regimul iranian cade
Dacă regimul iranian va dispărea, ideal ar fi să fie răsturnat de iranieni, care au trăit sub brutalitățile sale timp de aproape o jumătate de secol, protestele locale și atacurile împotriva clerului crescând în ultimii ani. Deși există temeri în rândul populației iraniene că războiul ar putea provoca distrugeri similare cu cele observate în Gaza, există milioane de musulmani în întreaga regiune care au suferit din cauza Iranului și a milițiilor sale și care ar sărbători dispariția guvernării clericale iraniene - chiar dacă Israelul va da lovitura finală. Iar statele din Golf, conduse de Arabia Saudită, au pus deja bazele pentru a se prezenta drept salvatorii și custozii acestor musulmani în urma atacurilor israeliene pe care le condamnă oficial.
Arabia Saudită s-a distanțat în mod convenabil de ceea ce este, de fapt, executarea planurilor sale împotriva Iranului, prin normalizarea oficială a relațiilor cu Teheranul în urma unui acord mediat de China în 2023, după șapte ani de ruptură a legăturilor. Acest lucru i-a permis Riadului să se prezinte public drept mediator în discuțiile nucleare ale Iranului cu SUA, în timp ce transmite pe ascuns amenințări israeliene la adresa Teheranului și continuă să informeze Washingtonul despre intenția sa de a achiziționa arme nucleare.
La fel ca Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Turcia au propriile planuri de a conduce lumea musulmană odată ce singurul pretendent non-sunnit la același teritoriu – Iranul – este practic marginalizat. Toate aceste state, însă, au nevoie ca Israelul să elimine regimul iranian pentru a nu înstrăina complet populațiile șiite. Ostilitatea publică față de Israel va continua să crească în aceste țări, pe măsură ce acestea celebrează în tăcere cuceririle statului evreu.
Citește și:
ANALIZĂ Logica din spatele termenului de două săptămâni anunțat de Trump pentru o decizie de intrare în război. Ce urmărește președintele SUA
Prăbușire totală, balcanizare sau tranziție: Cum ar arăta o posibilă schimbare de regim în Iran și ce se va alege din alianța cu Rusia
„Axa Rezistenței” s-a transformat într-un singur punct. De ce au rămas aliații Iranului departe de conflictul cu Israelul
Editor : Ș.R.
