PORTRET. Cine a fost împăratul Akihito și ce lasă în urmă
Împăratul Akihito al Japoniei a abdicat marți, fiind primul gest de acest gen din istoria ultimilor 200 de ani a Japoniei. Domnia lui de 30 de ani este văzută de istorici ca o revoluţie paşnică de la monarhia divină, care a dominat Japonia peste două mii de ani, la monarhia constituţională. Criticat de conservatori, apreciat de progresişti, Akihito a făcut din apropierea de popor, marele atuu al domniei lui, alături de promovarea păcii la nivel mondial. I-a stat alături, în toţi aceşti ani, Michiko, poate cea mai iubită împărăteasă a Japoniei.
Timp de 30 de ani, din balconul palatului imperial, niponii au primit salutul aceluiaşi împărat. Afecţiunea de care s-a înconjurat Akihito se datorează faptului că monarhul, care odinioară avea un rol undeva între cer şi pământ, a ştiut când să coboare alături de supuşi pentru a-i alina şi încuraja. Nu şi-a uitat niciodată menirea.
„În acelaşi timp, împăratul trebuie, la rândul lui, să acorde mare atenţie rolului său, să depună eforturi pentru ca oamenii să aibă o înţelegere aprofundată a acestui rol şi să ţină mereu cont de faptul că împăratul trebuie să fie mereu alături de poporul său”, spune Akihito, împăratul Japoniei.
Al 125-lea monarh al Imperiului Ţării Soarelui s-a născut pe 23 decembrie 1933. Încă de la început, viaţa sa a părut sub semnul schimbării. Părinţii au hotărât să primească educaţie occidentală, în paralel cu cea tradiţională. Akihito a ajuns astfel student în Anglia, dar nu şi-a neglijat nicio clipă obligaţiile de prinţ moştenitor.
Atac asupra caleștii princiare, la nuntă
Până să urce pe Tronul Crizantemei, Akihito a mai înregistrat o premieră. A cerut-o în căsătorie pe Michiko Shoda, prima femeie fără sânge albastru care avea să devină împărăteasă şi cel mai fidel sfătuitor al suveranului Japoniei. În 1959, căsătoria lor a fost un adevărat festival al presei mondene.
Conservatorii niponi erau însă consternaţi de alegerea prinţului, iar atmosfera ostilă faţă de proaspăta prinţesă a făcut ca tocmai în ziua nunţii, un bărbat să atace caleaşca princiară. Din fericire, a fost oprit la timp. Apoi, timp de trei decenii, cuplul princiar a trăit discret, până în 1989, când Akihito şi Michiko au devenit împăratul şi împărăteasa Japoniei.
Misiunea de monarh a lui Akihito a fost de la început dificilă. Trebuia să cinstească memoria tatălui său, dar era conştient că trebuie să se desprindă de moştenirea politică a acestuia, legată de rolul Japoniei în al Doilea Război Mondial. Akihito a ieşit din izolarea tradiţională a familiei imperiale. Împreună cu împărăteasa, s-a întâlnit cu victimele unor catastrofe naturale, a vizitat cămine de bătrâni şi persoane cu dizabilităţi, cu o naturaleţe şi lipsă de protocol ce i-au atras deopotrivă criticile conservatorilor şi admiraţia progresiştilor.
Gestul inedit al împăratului
Tot împăratul a dat semnalul unei acceptări a responsabilităţii Japoniei pentru ororile comise de armată în cel de-al Doilea Război Mondial. A vizitat China, Indonezia sau Filipine, ţări atacate şi ocupate în timpul conflagraţiei mondiale, iar la 70 de ani de la sfârşitul războiului a vorbit de remuşcări profunde, fidel crezului domniei sale: Pace Pretutindeni.
„Nu vom repeta niciodată ororile războiului. Eu, împreună cu întreaga naţiune japoneză, ne exprimăm cele mai profunde remuşcări, în memoria celor care au murit în război”, a spus Akihito.
Împărații iubitori de tenis
Demni, uşor ireali în felul în care se mişcă, salută şi zâmbesc, Akihito şi Michiko au fost timp de 30 de ani chipul perfect al monarhiei nipone. Undeva departe, dar în acelaşi timp aproape de supuşi, ca un fel de rude pe care le revezi întodeauna cu plăcere. Pentru ei înşişi, suveranii şi-ai păstrat intimitatea pasiunilor, fie că vorbim de muzica clasică sau de tenisul pe care îl practică împreună de peste jumătate de secol.
Deşi împăratul Japoniei nu mai este considerat oficial un zeu din 1945 încoace, mulţi japonezi continuă să venereze familia imperială, aşa că anunţul abdicării, venit din senin acum trei ani, i-a şocat pe niponi.
„Mă gândesc la ce ar fi mai bine pentru ţară, pentru popor şi pentru membrii familiei imperiale care îmi vor fi succesori”, și-a argumentat împăratul decizia.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
