Avionul spațial revoluționar care și-a găsit sfârșitul în „Valea morții”: Ce se întâmplă când o tehnologie de ultimă generație eșuează

La trei decenii după proiectul Hotol, care presupunea dezvoltarea unui avion spațial britanic foarte sofisticat, compania Reaction Engines s-a angajat să transforme vechiul design într-o nouă aeronavă hipersonică fără echipaj numită Skylon. Proiectul, în urma căruia ar fi luat naștere un nou motor aerospațial revoluționar, și-a găsit, însă, sfârșitul în așa-numita „Vale a morții”, abisul în care cele mai multe tehnologii inovatoare rămân pe veci blocate, în timp ce companiile care le dezvoltă se confruntă cu lipsa de fonduri, investitori și autorizații.

„Urma să fie grozav până când totul s-a destrămat”, a spus pentru BBC Richard Varvill, fostul director de tehnologie al Reaction Engines (RE), care își amintește acum șocul emoțional când a realizat că nu se va alege nimic din proiectul lor high-tech.

Cheia proiectului Hotol era tehnologia de transfer termic care ar fi permis răcirea aerului supraîncălzit, de până la 1.000 de grade Celsius, ce intră într-un motor la viteze hipersonice. Fără răcire, căldura topește aluminiul, iar motorul devine mult prea fierbinte pentru a funcționa.

Pentru realizarea noului motor aerospațial, RE a continuat dezvoltarea tehnologiei pe care a început să o testeze în laboratoare din SUA și Marea Britanie. Guvernul britanic a oferit inițial fonduri de zeci de milioane de lire sterline, RE având să colaboreze cu Rolls-Royce pentru dezvoltarea avionului spațial fără echipaj Skylon.

Dar toate aceste eforturi nu au fost suficiente pentru continuarea proiectului. „Rolls-Royce a spus că are alte priorități și armata Regatului Unit are foarte puțini bani”, a spus Varvill.

Aviația este o industrie în care perioada de dezvoltare a unei noi tehnologii este foarte lungă. Poate dura și 20 de ani ca să produci o nouă aeronavă. Această călătorie necruțătoare este cunoscută drept traversarea „văii morții”.

Varvill știa că RE trebuie să obțină mai multe investiții spre finalul anului 2024, dar marii investitori se abțineau să își riște banii. Compania tocmai ce făcuse progrese în dezvoltarea unui motor îmbunătățit.

„Chiar când eram aproape de victorie, am eșuat. Aceasta este o caracteristică pur britanică”, a spus Varvill. „Cu toții ne-am luptat până la final.”

Președintele companiei britanice, Adam Dissel, care conducea filiala americană a Reaction Engines, s-a plâns și el de obstacolele întâmpinate pentru obținerea mai multor fonduri din partea unor nume grele din domeniul aerospațial.

„Tehnologia funcționa cu regularitate și era destul de bine dezvoltată. Dar unii dintre investitorii noștri strategici nu erau destul de entuziasmați ca să investească mai mulți bani, iar asta i-a descurajat și pe alții”, a explicat Dissel.

Principalii investitorii erau Boeing, BAE Systems și Rolls-Royce. Dissel crede că aceste companii ar fi putut face mai multe ca să inspire încredere comunității extinse de investitori cu privire la potențialul RE.

Ce lecții pot învăța din acest eșec alte start-upuri similare din domeniul tehnologiei? „Cu siguranță nu ai nicio altă opțiune decât să rămâi optimist”, a spus Dissel.

Compania Reaction Engines a intrat în faliment, dar foștii ei angajați speră că invențiile și designurile pe care le-au dezvoltat nu se vor pierde de tot și că vor fi folosite în alte viitoare proiecte, renăscând precum Pasărea phoenix din propria cenușă.

„Reaction Engines opera la limita imposibilului. Noi lucram cu cele mai rapide motoare și cele mai ridicate temperaturi. Ne-am angajat la o sarcină grea”, a spus Dissel, în timp ce Varvill a conchis sec: „Am eșuat pentru că am rămas fără bani.”

Editor : Raul Nețoiu