Un filosof de la Virginia Tech susține că prima lege a mișcării formulată de Isaac Newton a fost tradusă greșit încă din 1729. Totul ar porni de la un singur cuvânt latin, quatenus, a cărui interpretare greșită ar fi schimbat sensul legii și, implicit, modul în care a fost predată și înțeleasă fizica până în ziua de azi, relatează Science Alert.
Scriind în limba latină, Newton a formulat trei principii universale care descriu modul în care mișcarea obiectelor este guvernată în Univers, principii care au fost ulterior traduse, transcrise, discutate și dezbătute pe larg.
Însă, potrivit unui filosof al limbajului și matematicii, este posibil ca noi să fi interpretat greșit formularea exactă a primei legi a mișcării a lui Newton încă de la început.
Filosoful Daniel Hoek de la Virginia Tech a dorit să „restabilească adevărul” după ce a descoperit ceea ce el descrie drept o „traducere stângace” în versiunea engleză din 1729 a lucrării în latină Principia.
Pe baza acestei traduceri, nenumărați academicieni și profesori au interpretat de atunci prima lege a inerției a lui Newton ca însemnând că un obiect își va continua mișcarea în linie dreaptă sau va rămâne în repaus, atâta timp cât nicio forță exterioară nu intervine.
Este o descriere care funcționează bine, până în momentul în care înțelegi că forțele externe acționează în mod constant, lucru pe care Newton, cu siguranță, îl lua în considerare în formularea sa.
Revenind asupra arhivelor, Hoek a realizat că această parafrazare comună include o interpretare greșită care a trecut neobservată până în 1999, când doi cercetători au remarcat traducerea eronată a unui cuvânt latin neglijat: quatenus, care înseamnă „în măsura în care”, nu „atâta timp cât”.
Pentru Hoek, această nuanță schimbă totul. Mai degrabă decât să descrie cum un obiect își păstrează mișcarea în absența forțelor, noua interpretare sugerează că Newton a vrut să spună că orice schimbare în impulsul unui corp, orice șoc, scădere, deviere sau accelerare, este cauzată de forțe externe.
„Prin simpla reinstalare a acelui cuvânt uitat (în măsura în care), [acei cercetători] au redat unul dintre principiile fundamentale ale fizicii în toată splendoarea sa originală,” a explicat Hoek într-o postare pe blog despre concluziile sale, publicate academic într-un articol din 2022 în Philosophy of Science.
Totuși, acea corecție crucială nu a prins niciodată cu adevărat. Chiar și acum, este posibil să întâmpine dificultăți în a se impune împotriva a secole întregi de repetiții.
„Unii consideră lectura mea prea extravagantă și neconvențională pentru a fi luată în serios,” remarcă Hoek, adăugând că „alții cred că este atât de evident corectă, încât nici nu merită efortul să o argumentezi”.
Pentru omul obișnuit, poate părea o chestiune de semantică. Și Hoek admite că reinterpretarea nu a schimbat și nici nu va schimba fizica. Dar o analiză atentă a scrierilor lui Newton clarifică ce gândea acest matematician vizionar la vremea respectivă.
„S-a vărsat multă cerneală pe întrebarea la ce folosește de fapt legea inerției,” explică Hoek, care a fost el însuși nedumerit, ca student, de ce anume voia Newton să transmită.
Dacă acceptăm traducerea tradițională, și anume că obiectele se deplasează în linie dreaptă până când o forță le schimbă traiectoria, atunci apare întrebarea: de ce ar scrie Newton o lege despre corpuri fără influențe externe, din moment ce nu există așa ceva în Universul nostru, unde gravitația și frecarea sunt omniprezente?
„Întregul scop al primei legi este să deducem existența forței,” a declarat George Smith, filosof la Universitatea Tufts și expert în scrierile lui Newton, pentru Scientific American.
De fapt, Newton a oferit trei exemple concrete pentru a-și ilustra prima lege a mișcării: cel mai revelator, potrivit lui Hoek, fiind titirezul, care, așa cum știm, încetinește într-o spirală din ce în ce mai strânsă din cauza frecării cu aerul.
„Oferind acest exemplu, (...) Newton ne arată explicit cum înțelege el aplicarea primei legi asupra corpurilor aflate în accelerație și supuse forțelor, adică aplicarea asupra corpurilor din lumea reală”, a explicat Hoek.
Hoek spune că această interpretare revizuită readuce în prim-plan una dintre cele mai fundamentale idei ale lui Newton, o idee care la vremea sa era complet revoluționară: și anume, că planetele, stelele și celelalte corpuri cerești sunt guvernate de aceleași legi fizice ca obiectele de pe Pământ.
„Fiecare schimbare de viteză și fiecare înclinare de direcție”, de la roiuri de atomi la galaxii învârtindu-se, „este guvernată de prima lege a lui Newton”, a conchis Hoek.
Editor : Ș.A.
