O echipă de oameni de ştiinţă a extras din mostre de smalţ dentar, cel mai vechi material genetic uman obţinut vreodată. Este o reuşită care contribuie la clarificarea locului pe care l-a deţinut în istoria evoluţiei omului o specie misterioasă dispărută, numită Homo antecessor, cunoscută datorită fosilelor descoperite într-o peşteră din Spania, relatează Reuters, citată de Agerpres.
Cercetătorii au anunţat că au reuşit să obţină material genetic dintr-un molar de Homo antecessor vechi de 800.000 de ani, descoperit în apropiere de localitatea Atapuerca din nordul Spaniei, şi de la un molar cu o vechime de 1,77 milioane de ani, de la o altă specie umană dispărută numită Homo erectus, găsit în apropierea oraşului Dmanisi din Georgia.
Specialiştii au recuperat proteine străvechi din dinţi fosilizaţi cu ajutorul unei metode numite paleoproteomică, ce facilitează găsirea materialului genetic în fosile prea vechi pentru a conţine ADN din cauza degradării chimice în timp.
„Secvenţele de proteine sunt determinate de secvenţa ADN din genomurile noastre şi, prin urmare, aceste secvenţe de proteine antice oferă unele informaţii evolutive. Am demonstrat anterior că suntem capabili să extragem proteine antice chiar şi din fosile de animale cu o vechime de 2 milioane de ani”, a declarat Frido Welker, specialist în antropologie moleculară la Universitatea din Copenhaga, autor principal al cercetării publicate în jurnalul Nature.
Până în prezent, cel mai vechi material genetic de la o specie umană dispărută a fost datată cu aproximativ 420.000 de ani în urmă.
Materialul genetic de Homo antecessor s-a dovedit deosebit de revelator, au precizat cercetătorii după ce l-au comparat cu mai multe date genetice de la specia noastră şi de la specii umane dispărute.
S-a descoperit astfel că Homo antecessor era rudă apropiată cu ultimul strămoş comun al liniei evolutive, care a dus la apariţia Homo sapiens, şi cu doi „veri” dispăruţi, omul de Neandertal şi mai puţin cunoscutul om de Denisova.
„Acest lucru confirmă faptul că Homo antecessor se poate afla la baza unei noi colectivităţi umane, care apare probabil în urmă cu circa un milion de ani în Asia de Sud-Vest, în special în Coridorul Levantin (în Orientul Mijlociu)”, a explicat paleoantropologul Jose-Maria Bermudez de Castro de la Centrul Naţional pentru Cercetări asupra Evoluţiei Umane din Burgos, Spania, coautor al studiului.
„Regiunea respectivă a fost un refugiu important pentru biodiversitate în timpul epocilor glaciare”, contribuind la promovarea apariţiei de noi specii, a adăugat Bermudez.
Dintele analizat a fost găsit în 2003 şi a aparţinut unui bărbat. Deşi multe aspecte cu privire la Homo antecessor rămân incerte, cercetătorii au menţionat anterior dovezi care sugerează că specia practica acte de canibalism.
Cercetătorii au precizat că paleoproteomica poate contribui la descifrarea evoluţiei umane, îmbogăţind cunoştinţelor obţinute prin studiul formei şi structurii fizice a fosilelor scheletice.
Specia noastră a apărut iniţial în Africa, cu aproximativ 300.000 de ani în urmă. Oamenii de ştiinţă au căutat să afle mai multe despre arborele genealogic uman, inclusiv despre strămoşii imediaţi ai liniei de descendenţă care a condus la apariţia Homo sapiens, omul de Denisova şi omul de Neandertal.
„Datele moleculare constituie o sursă independentă de informaţii evolutive”, a spus Welker.
