Service-urile auto cer actualizarea tarifelor de manoperă: „O piramidă răsturnată: sus sunt profiturile, jos sunt riscurile”
Patronatul Operatorilor de Service Auto (POSA) solicită autorităților competente actualizarea tarifelor de manoperă, acuzând o discrepanță tot mai mare între costurile reale de reparație și sumele decontate de companiile de asigurări.
Potrivit POSA, în timp ce industria asigurărilor anunță profituri record, atelierele de reparații auto se confruntă cu costuri crescute semnificativ și tarife neschimbate de ani de zile.
„În spatele fiecărei mașini reparate, e o luptă pe care șoferul nu o vede. În România anului 2025, una dintre cele mai profitabile industrii este cea a asigurărilor. Cu sedii din sticlă, campanii de marketing glossy și comunicate sterile, asiguratorii raportează triumfător: 'Profit net: 892 milioane lei. În doar 6 luni' (...) Tariful de manoperă a fost refuzat. E prea mare. Oferim maximum cât am oferit în anul 2017, dar piesele s-au scumpit, curentul s-a dublat, salariile trebuie plătite cu 300% mai mult decât atunci, iar clientul are pretenții, pe bună dreptate (...)
Aceasta nu e o simplă relație dezechilibrată. Este o piramidă răsturnată: sus sunt profiturile, jos sunt riscurile! Noi, service-urile, suntem cărămizile care țin întreaga construcție. Dar nimeni nu se întreabă cât mai putem susține. Asigurătorii își numără dividendele, iar service-urile... își numără șuruburile, ca să nu lipsească niciunul de pe următorul cap de pod. Aceasta este realitatea din România în 2025”, a declarat, într-un comunicat de presă, prim-vicepreședintele POSA, Marian Lazăr, potrivit Agerpres.
Într-un ton critic, POSA acuză lipsa de recunoaștere a muncii din spatele fiecărei reparații auto și cere ca reparația să redevină un act de responsabilitate, nu o negociere între profit și improvizație.
În acest context, reprezentanții operatorilor de service-uri auto solicită autorităților o actualizare a tarifului de manoperă, în concordanță cu realitatea economică, limitarea practici de reparație în regiei proprie, „mascată ca drept al păgubitului”, precum și respectarea ideii că reparația trebuie să redevină un act de responsabilitate, nu o negociere între profit și improvizație.
