COROANA DE OȚEL | Medicul care l-a certat pe Carol I

Valul de modernizare care a cuprins Ţările Române la jumătatea secolului 19 s-a făcut simţit şi în domeniul sănătăţii. Treptat, felcerii şi spiţerii au fost înlocuiţi de medici profesionişti. În spitalele deja existente au apărut chirurgi străini sau chirurgi români cu studii aprofundate în Occident. În faţa prestigiului profesional al unor medici precum Victor Babeş, Nicolae Minovici sau Gheorghe Marinescu se plecau nu numai parlamentarii, ci şi regele.

Silviu Predoiu, fost șef al SIE și candidat la prezidențiale: „Nu știu dacă a fost comunism în România”

Cum va fi vremea în noaptea de Înviere și unde va ploua: „Ne apropiem de pragul unei zile de vară”

Directorul DSVSA Tulcea, prins luând șpagă și când arunca în WC parte din bani. Procurorii au spart toaleta ca să recupereze banii

Un locotent-colonel în rezervă, implicat în dosarul violențelor de la BEC din martie

Medici rezidenți lăsați fără sporuri în plină criză de personal: peste 200 vor să dea în judecată Spitalul Marie Curie

De ce ne simțim epuizați de sărbători și cum putem scăpa de oboseală. Sfaturile unui specialist în neuroștiințe

Exercițiu militar în Drumul Taberei: Armata Română s-a antrenat pentru lupta urbană, după modelul din Ucraina

Fără o reformă fiscală, economia României riscă să ajungă în categoria „junk”. Dăianu: „Reducerea cheltuielilor nu e de ajuns”

Recalcularea pensiilor se apropie de final, cu o întârziere de 8 luni. Statul va plăti retroactiv sumele în plus, începând din luna mai

Învăţământul medical modern a apărut târziu în România. Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti a fost recunoscută ca atare în Europa abia în 1869, la trei ani de la venirea lui Carol. Dar bazele sistemului public de sănătate au fost atât de temeinic aşezate de oameni precum Carol Davila sau Nicolae Creţulescu, încât chiar şi medicii din primele promoţii s-au dovedit profesionişti desăvârşiţi. În plus, Eforia Spitalelor şi celelalte aşezăminte spitaliceşti erau bine finanţate din donaţii particulare astfel că asigurau inclusiv medicilor rezidenţi salarii substanţiale. Profesionalismul şi libertatea financiară le permiteau medicilor să vorbească deschis despre problemele sociale cu care se confruntau.

Dr. Octavian Buda, președintele Asociației Europene de Istorie a Medicinei: „Doctorul Iacob Felix atunci când a fost primit în Academia Română îşi rosteşte un discurs şi spune un lucru foarte simplu, brutal. Cu cât într-o ţară şcolile sunt mai puţine şi mai rare, cimitirele sunt mai dese şi mai pline.”

Vocea medicilor se auzea fără oprelişti inclusiv în Parlament. Ei erau reprezentanţi într-un aşa-numit colegiu academic, în fapt un grup parlamentar similar grupului minorităţilor naţionale de astăzi:

Dr. Octavian Buda: “Toma Ionescu, marele chirug de la Colţea, face o interpelare dură în Parlament, spune că într-un oraş mare, Craiova, o sumă mare de bani a fost deturnată în sensul în care trebuia folosită pentru canalizare. Primarul spune: Domne, nu puteam să bag bani în canalizare, este o operă care nu se vede, şi atunci a decorat parcul cu tot felul de briz brizuri şi aiureli şi a spus asta e o operă care se vede nu vreau să fiu acuzat că banii nu au fost folosiţi cum trebuie.”

Prestigiul profesiei medicale devenise atât de mare la sfârşitul secolului 19 încât profesorul Victor Babeş a reuşit să îl pună în dificultate chiar pe Carol I. Născut şi educat la Viena, iniţiator al microbiologiei la Budapesta şi Bucureşti, coleg la un moment dat cu Louis Pasteur, Victor Babeş îl presa pe suveran să ia măsuri pentru accesul populaţiei sărace la apă potabilă şi canalizare. Împreună cu fratele său chimist, el a iniţiat un memorandum pentru schimbarea filtrelor de nisip în sistemul de epurare al Bucureştiului. Carol era realmente asaltat de plângerile iniţiate de Babeş aşa că a început să îl evite. Regele i-a arătat însă întreaga sa recunoaştere prin prezenţa la ceremonia de primire a doctorului în Academia Română în 1893.

Aceste atitudini incomode, dar eficiente, au făcut ca imediat după Războiul de Independenţă, medicina şi cercetarea asociată să înregistreze progrese extraordinare, inclusiv la nivel european. În jurul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti au apărut o serie întreagă de institute specializate. Cartierul Cotroceni a devenit un cartier al medicilor de toate felurile.

Adrian Majuru, istoric, directorul Muzeului Municipiului București: „Aceste institute, sprijinite şi de Casa Regală, au început să apară treptat. Institutul de microbiologie creat de Victor Babeş, Institutul de Seruri al lui Ioan Cantacuzino, Institutul Medico-Legal creat de Mina Minovici, Societatea Salvarea creată de Nicolae Minovici, evident că au fost construite spitale noi, mai ales cu banii Eforiei Spitalelor Civile sau ale statului, primul spital finanţat de stat a fost Spitalul de Boli Nervoase Obregia.”

În această atmosferă şi-a făcut experimentele neurologul Gheorghe Marinescu. Preparator al lui Victor Babeş, Gheorghe Marinescu a studiat şi lucrat la Paris, Frankfurt şi Berlin, iar la Bucureşti a lucrat la spitalul de boli nervoase al Facultăţii de Medicină, la Pantelimon şi Colentina. Institutul Cantacuzino - cu vaccinurile sale ieftine şi eficiente - s-a impus pe plan european tot în vremea Coroanei de Oţel.