REPORTAJ din satul cu 20 de oameni: "Am muncit. Dacă eu stau, mă îmbolnăvesc"

De ce sunt de acord judecătorii ca Elena Udrea să iasă din închisoare cu doi ani mai devreme

Protest spontan, astăzi în fața Guvernului, al angajaților din mai multe ministere

Angajații MIPE, din nou la proteste. Salariilor lor ar putea să scadă cu 40% și nu ar aduce economii la bugetul de stat

Explozie uriașă în Roma: mai multe persoane au fost rănite după ce o benzinărie a sărit în aer

Val de concedieri în industria IT. Microsoft și Intel renunță la mii de salariați la nivel global

O nouă zi de proteste ale bugetarilor. „Sporul de condiții vătămatoare nu reprezintă un privilegiu”. Guvernul are în analiză noi măsuri

Consultant fiscal, despre măsurile de austeritate anunțate de Guvern: „Niciodată o creștere de TVA nu va încuraja economia”

Crimă violentă într-un bloc din Brașov. Suspectul, prins de polițiști după o urmărire scurtă

Ultimele momente din viața motociclistului ucis de urs pe Transfăgărășan. Animalul a fost împușcat

Cătunul Oanca se află la trei kilometri de localitatea Rădeşti, în judeţul Galaţi. Puţinii oameni rămaşi se uită cu nostalgie în jur, la căminele răsfirate care mai stau în picioare. Pe uşile unora dintre ele atârnă lacăte grele, iar pe alocuri s-au prăbuşit până şi acoperişurile. Doar două familii de oameni tineri, sub 50 de ani, mai trăiesc în cătunul apăsat de vreme.

„Aici, la Rădeşti, şi în acest cătun, sărăcia este la ea acasă. Natura este vitregă cu noi, vânturile sunt puternice, mai ales iarna”, spune Ioan Porumb, primarul comunei Rădeşti.

Casa aflată la cea mai mare altitudine îi aparţine Cleantei Vlad, cea mai bătrână membră a comunităţii. Are 96 de ani, dar nu a renunţat încă la munca de la câmp.

„Uite asta e munca mea, curăţ păpuşoi, îi aleg de gândaci, pun ce e curat deoparte, ce e murdar dau la găini”, povesteşte bătrâna.

„Am muncit, dacă eu stau mă îmbolnăvesc. Dar aşa, dau din mâini, din picioare numai pot că merg cu două beţe. Anii ....”, adaugă ea.

Copiii nu au lăsat-o singură la bătrâneţe. Vin, pe rând, de la oraş ca să aibă grijă de ea. Maria Alexandru se uită de fiecare dată cu tristeţe la ce a ajuns cătunul. Nu mai există veselia de pe vremea ei pe uliţe. Acum, clopotul bisericii pare singurul care rupe tăcerea apăsătoare din vârf de deal.

„Nu e zi în care să nu aud clopotul trăgând, mor pe capete, au îmbătrânit”, spune femeia.

Pe celălalt deal, creşte cea mai tânără membră a comunităţii, născută la Roma în urmă cu trei ani. Tatăl ei a copilărit aici şi şi-a convins soţia să lase departe viaţa de la oraş şi să vină să aibă grijă de casa bătrânească.

„Aici e linişte, bate vantul, e soare, sunt animale”, spune Daniela Păun.

Departe de civilizaţie trăiesc şi soţii Carp. Sunt mulţumiţi cu viaţa lor şi nu ar pleca sub niciun chip din cătun: „Dacă muncim avem de toate. Sănătate, bucurii şi atâta”.

Cătunul nu are apă curentă sau canalizare iar dispensarul, poliţia şi biserica sunt la mai bine de doi kilometri distanţa.