Cum a ajuns „crocodilul teribil” un uriaș mâncător de dinozauri. „Vorbim despre un animal absolut monstruos” (studiu)
O reptilă uriașă care se hrănea cu dinozauri acum zeci de milioane de ani avea un bot de aligator, însă principalul său atu era că putea să trăiască în apa sărată – ceva ce aligatorii din zilele noastre nu pot face, scrie CNN. Deinosuchus a fost unul dintre cei mai mari crocodilieni care au trăit vreodată, având un corp cât un autobuz și dinți de mărimea bananelor.
Acest prădător de top a trăit în râurile și estuarele din America de Nord până acum 75 de milioane de ani.
Craniul era lat și lung, având un nodul bulbos în vârful botului care nu se mai găsește la niciun alt crocodilian studiat până acum. Urmele de dinți prezente pe oase provenind din era Cretacică arată că Deinosuchus vâna dinozauri sau se hrănea cu leșurile lor.
În ciuda numelui său științific, care înseamnă „crocodil teribil”, Deinosuchus a fost considerat un „aligator mare”, fiind asociat în mod tradițional cu aligatorii și speciile din care au evoluat aceștia.
Totuși, o nouă analiză a fosilelor reptilei, precum și a unor probe ADN de la aligatori și crocodili din prezent, arată că Deinosuchus ar aparține unei alte ramuri a arborelui genealogic al crocodilienilor.
Spre deosebire de aligatori, Deinosuchus a păstrat glandele vechilor crocodilieni cu care aceștia puteau tolera apa sărată, potrivit cercetătorilor care au publicat studiul în revista Communications Biology.
Crocodilii moderni au aceste glande care colectează și eliberează excesul de clorură de sodiu.
Toleranța la sare l-ar fi ajutat pe Deinosuchus să poată trăi în apele din așa numita Mare interioară a Americii de Nord care separa continentul în două într-o perioadă când nivelul mărilor și oceanelor era mai ridicat.
Deinosuchus ar fi putut să se răspândească pe tot continentul, trăind în mlaștinile de lângă ambele coaste ale mării interioare preistorice, precum și pe coasta atlantică a Americii de Nord.
Noile descoperiri arată cum unele specii din familia crocodilienilor s-au adaptat la răcirea mediului înconjurător, în timp ce altele au dispărut.
Deinosuchus a devenit un prădător uriaș care a dominat ecosistemele mlăștinoase unde se putea hrăni cu aproape orice creatură îi ieșea în cale.
„Nimeni nu era în siguranță în aceste mlaștini când Deinosuchus era pe aproape”, a spus dr. Marton Rabi, unul dintre autorii studiului și lector al Institutului de Geoștiințe din cadrul Universității din Tübingen, Germania.
„Vorbim despre un animal absolut monstruos cu o lungime totală a corpului de aproximativ 8 metri sau mai mult”, a mai spus Rabi.
Strămoșii aligatorilor de azi erau mult mai mici decât alți crocodilieni care trăiau la acea vreme. Aligatorii au început să capete dimensiuni mai mari începând de acum 34 de milioane de ani, după ce clima a început să se răcească și competitorii lor au dispărut.
Cu toate că Deinosuchus a fost unul dintre cei mai mari crocodilieni, el nu a fost singura specie uriașă. Crocodilienii gigantici au evoluat independent în medii acvatice de peste 12 ori în ultimele 120 de milioane de ani în timpul unor diverse faze climatice – inclusiv în timpul unor ere glaciare.
Chiar și în rândul speciilor care trăiesc în zilele noastre au fost raportate specimene de 7 metri și chiar mai mari până spre finalul secolului al XIX-lea, ceea ce sugerează faptul că Deinosuchus nu a fost o excepție.
Crocodilii gigantici au fost o apariție normală în aproape orice perioadă geologică, a confirmat și Rabi.
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
